23 de definiții pentru cvartet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CVARTÉT, cvartete, s. n. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). [Var.: cuartét s. n.] – Din it. quartetto, fr. quartette.

cvartet sn [At: DA / V: cua~ / Pl: ~e / E: fr quartette, it quartetto] 1 Formație muzicală alcătuită din patru voci[1] sau din patru instrumentiști. 2 Compoziție scrisă pentru o asemenea formație. 3 (Îs) ~ de coarde Formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). modificată

  1. patruzeci → patru voci — Ladislau Strifler

CVARTÉT, cvartete, s. n. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumente care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). [Var.: cuartét s. n.] – Din it. quartetto, fr. quartette.

CVARTÉT, cvartete, s. n. Ansamblu compus din patru persoane (instrumentiști sau cîntăreți), care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru acest ansamblu.

CVARTÉT s.n. Ansamblu format din patru instrumentiști sau cântăreți care execută împreună o bucată muzicală. ♦ Piesă muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. [Var. cuartet s.n., scris și quartet. / < it. quartetto, fr. quartette].

CVARTÉT s. n. 1. elem. cuartet. 2. (fam.) grup de patru persoane. (< it. quartetto, fr. quartette)

CUARTÉT s. n. v. cvartet.

QUARTÉT s. n. v. cvartet.

CUARTÉT/CVARTÉT s. n. 1. formație muzicală alcătuită din patru interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație. 3. (p. ext.) grup de patru (oameni). (< it. quartetto, fr. quartette)

CUARTÉT ~e n. 1) Compoziție muzicală pentru patru voci sau patru instrumente. 2) Formație alcătuită din patru cântăreți sau patru instrumentiști. ◊ ~ de coarde formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă, violoncel). [Var. cvartet] /<it. quartetto, fr. quartette

*cŭartét n., pl. e (it. quartetto; fr. quartette). Muz. Bucată p. patru vocĭ orĭ instrumente. Concert de patru cîntărețĭ. V. duet, terțet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuartét (sil. cuar-)/cvartét s. n., pl. cuartéte/cvartéte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CVARTÉT s. (MUZ.) (livr.) cvatuor. (Un ~ de coarde.)

CVARTET s. (MUZ.) (livr.) cvatuor. ( Un ~ de coarde.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cvartet (quartet) (< lat. quattuor „patru”; it. quartetto; fr. quatour; germ. Quartett). 1. Formație instrumentală sau vocală compusă din patru executanți, fiecare reprezentând o voce (2) unică. Din formele c. instr., c. de coarde, deosebit de omogen ca sonoritate și posedând largi și, totodată, unitare mijloace tehnice, este capabil să redea o muzică expresivă, concentrată și nuanțată. 2. Lucrare destinată formației de c. (1). Cele scrise pentru c. de coarde ciclic* [v. ciclu (1, 2)] se caracterizează prin esențializarea imaginilor sonore, solicitând puternic pe ascultător, pe un plan de înaltă gândire artistică. De la creatorul c. de coarde, care a fost J.S. Bach, toți marii compozitori au scris lucrări în acest gen, reprezentative pentru opera lor, pentru literatura muzicală universală.

Intrare: cvartet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvartet
  • cvartetul
  • cvartetu‑
plural
  • cvartete
  • cvartetele
genitiv-dativ singular
  • cvartet
  • cvartetului
plural
  • cvartete
  • cvartetelor
vocativ singular
plural
  • silabație: cuar- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuartet
  • cuartetul
  • cuartetu‑
plural
  • cuartete
  • cuartetele
genitiv-dativ singular
  • cuartet
  • cuartetului
plural
  • cuartete
  • cuartetelor
vocativ singular
plural
quartet1 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: cuartet
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • quartet
  • quartetul
  • quartetu‑
plural
  • quartete
  • quartetele
genitiv-dativ singular
  • quartet
  • quartetului
plural
  • quartete
  • quartetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cvartet, cvartetesubstantiv neutru

  • 1. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumente care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cvatuor
    • 1.1. Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). DEX '09 DEX '98
  • 2. familiar Grup de patru persoane. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.