cuscrenie sf [At: NEGRUZZI, S. I 281 / Pl: ~ii / E: cuscru + -enie] 1 (Îvp) Cuscrie (1). 2 (Fam) Legătură îndepărtată (sau îndoielnică) de rudenie.

CUSCRENIE, CUSCRIE sf. Legătură de rudenie între cuscri: nu mă nebuni atîta cu cuscrenia (RET.); pune-ți pofta ’n cuiu despre cuscrie cu mine (ALECS.).

CUSCRENIE, cuscrenii, s. f. Cuscrie. ◊ (Familiar) Legătură îndepărtată de rudenie. Le rupse jalba, zicînd... că, cu toată cuscrenia ce ei arată că ar avea cu dînsul, nu poate călca datoria postului său. NEGRUZZI, S. I 281. – Pronunțat: -ni-e.

cuscrenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. cuscrenia (desp. -ni-a), g.-d. art. cuscreniei; pl. cuscrenii, art. cuscreniile (desp. -ni-i-)

cuscrenie (-ni-e) s. f., art. cuscrenia (-ni-a), g.-d. art. cuscreniei; pl. cuscrenii, art. cuscreniile (-ni-i-)

cuscrenie s. f. (sil. -ni-e), art. cuscrenia (sil. -ni-a), g.-d. art. cuscreniei; pl. cuscrenii, art. cuscreniile (sil. -ni-i-)

CUSCRENIE s. v. cuscrie.

CUSCRENIE s. cuscrie. (~ dintre părinții tinerilor căsătoriți.)