cuscrie sf [At: PALIA (1581), 137/17 / Pl: ~ii / E: cuscru + -ie] 1 Înrudire prin alianță între părinții a doi soți Si: (Îvp) cuscrenie (1). 2 (Îe) A se lega cu ~, (înv) a tocmi a lega ~ (cu cineva) A încuviința căsătoria dintre fiul (fiica) său (sa) și fiica (fiul) cuiva. 3 (Îe) A fi în ~ cu (rar, către) cineva A se încuscri. 4 (Înv; fig) Înrudire. 5 (Înv; ccr) Cuscră (1).

CUSCRIE, cuscrii, s. f. Înrudire prin alianță, legătură de rudenie între părinții a doi soți; încuscrire. Pune-ți pofta-n cui despre cuscrie cu mine! ALECSANDRI, T. I 49.

CUSCRIE ~i f. Legătură de rudenie prin alianță între părinții a doi soți. /cuscru + suf. ~ie

cuscrie f. rudenie între cuscri.

cuscríe f. Calitatea de cuscru, raportu dintre cuscri. Rudenie pin alianță.

cuscrie s. f., art. cuscria, g.-d. art. cuscriei; pl. cuscrii, art. cuscriile (desp. -cri-i-)

cuscrie s. f., art. cuscria, g.-d. art. cuscriei; pl. cuscrii, art. cuscriile

cuscrie s. f., art. cuscria, g.-d. art. cuscriei; pl. cuscrii, art. cuscriile

CUSCRIE s. cuscrenie. (~ este un grad de rudenie.)

CUSCRIE s. cuscrenie. (~ este un grad de rudenie.)