2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

CURUL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. – Din lat. curulus, fr. curule.

CURUL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. – Din lat. curulus, fr. curule.

curul, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 44 / Pl: A, / E: lat curulis] (Înv) 1 (Îs) Edil ~ Magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile Vz primar. 2 (Îs) Magistratură ~ă Funcția edililor curuli (1). 3 (Îs) Scaun ~ Scaun de fildeș pe care aveau privilegiul de a se așeza consulul și înalții magistrați romani.

curu sf [At: PAMFILE, A. R. 189 / Pl: ~le / E: nct] (Bot; reg) Cartof (Solanum tuberosum).

CURUL, -Ă adj. Scaun curul = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. [< lat. curulis, cf. fr. curule].

CURUL, -Ă adj. scaun ~ = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură ~ă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil ~ = magistrat din Roma care se ocupă cu construcțiile. (< lat. curulis, fr. curule)

curùl a. scaun curul, scaun de fildeș pe care ședeau consulii și alți magistrați la Romani.

*curúl, -ă adj. (lat. curúlis, d. currus, car). Scaun curul, scaun de fildeș pe care ședeaŭ consuliĭ, pretoriĭ și uniĭ edilĭ la Romanĭ.

Ortografice DOOM

curul adj. m., pl. curuli; f. curu, pl. curule

curul adj. m., pl. curuli; f. curulă, pl. curule

curul adj. m., pl. curuli; f. sg. curulă, pl. curule

Sinonime

CURU s. v. cartof.

curu s. v. CARTOF.

Intrare: curul
curul adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curul
  • curulul
  • curulu‑
  • curu
  • curula
plural
  • curuli
  • curulii
  • curule
  • curulele
genitiv-dativ singular
  • curul
  • curulului
  • curule
  • curulei
plural
  • curuli
  • curulilor
  • curule
  • curulelor
vocativ singular
plural
Intrare: curulă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curu
  • curula
plural
  • curule
  • curulele
genitiv-dativ singular
  • curule
  • curulei
plural
  • curule
  • curulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curul, curuadjectiv

  • chat_bubble (în) sintagmă Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • chat_bubble (în) sintagmă Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • chat_bubble (în) sintagmă Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.