10 definiții pentru curteană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.

CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.

CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană care îndeplinea o anumită slujbă pe lîngă un domnitor, sau un nobil, avînd un anumit rang și care locuia chiar la curtea domnească; boier sau boieroaică făcînd parte din suita domnitorilor. V. sfetnic. Toți curtenii și toate curtenele intrară numaidecît pe rînd, și se așezară binișor, în tăcere, fiecare după treapta sa. CARAGIALE, P. 132. Cind au întîlnit pe ceilalți curteni și pe împărăteasa, au zis că fratele lor a plecat mai nainte la moșia sa. POPESCU, B. IV 16. Împărat slăvit e codrul... împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. EMINESCU, O. I 100. Curteni sau ciocoi de curți să cheamă, Soi de oameni vicleni, fără lege Învîrtiți, șireți și plini de intrige. BUDAI-DELEANU, Ț. 356. 2. (Învechit; mai ales la pl.) Oștean depinzînd de o curte domnească, fiind împămîntenit pe un lot mic de pămînt în schimbul serviciului militar. Se coboară-o mîndră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. ALECSANDRI, P. A. 96.

CURTEÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care făcea parte din suita acestuia. 2) (în Moldova medievală) Oștean care primea de la domnie un lot de pământ în schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curteánă s. f., g.-d. art. curténei; pl. curténe

curteánă s. f., g.-d. art. curténei; pl. curténe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURTEÁN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Țara Românească) roșu. (Un monarh și ~enii lui.)

CURTEÁN s. v. argat, slugă, viteaz.

CURTEAN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Țara Românească) roșu. (Un monarh și ~ii lui.)

Intrare: curteană
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtea
  • curteana
plural
  • curtene
  • curtenele
genitiv-dativ singular
  • curtene
  • curtenei
plural
  • curtene
  • curtenelor
vocativ singular
  • curtea
  • curteano
plural
  • curtenelor

curtean, -ă curteană

  • 1. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Toți curtenii și toate curtenele intrară numaidecît pe rînd, și se așezară binișor, în tăcere, fiecare după treapta sa. CARAGIALE, P. 132.
      surse: DLRLC
    • Cind au întîlnit pe ceilalți curteni și pe împărăteasa, au zis că fratele lor a plecat mai nainte la moșia sa. POPESCU, B. IV 16.
      surse: DLRLC
    • Împărat slăvit e codrul... împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • Curteni sau ciocoi de curți să cheamă, Soi de oameni vicleni, fără lege Învîrtiți, șireți și plini de intrige. BUDAI-DELEANU, Ț. 356.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit masculin Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se coboară-o mîndră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. ALECSANDRI, P. A. 96.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Curte + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09