18 definiții pentru cursiv

CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus.

CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus.

CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire) Curgător, ușor, fluent. Scris cursiv. Vorbire cursivă. ◊ (Adverbial) Vorbește cursiv mai multe limbi străine. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mină, aplecat spre dreapta; italic. Gravat cu litere latine cursive fine. ODOBESCU, S. I 459. ◊ (Substantivat) Exemplele din acest dicționar sînt tipărite cu cursive.

cursív adj. m., pl. cursívi; f. cursívă, pl. cursíve

cursív adj. m., pl. cursívi; f. sg. cursívă, pl. cursíve

CURSÍV adj. (TIPOGR.) italic, (înv.) curent. (Caracter ~ de literă.)

CURSÍV, -Ă adj. 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgător, fluent, ușor. 2. (Despre caractere de literă) Aplecat către dreapta; care imită scrisul de mână; italic. [< fr. cursif].

CURSÍV, -Ă I. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, ușor. II. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic. III. s. n. material publicistic de proporții reduse, scris fluent și cules cu astfel de caractere. (< fr. cursif, lat. cursivus)

CURSÍV1 ~e n. Text cules cu litere aplecate spre dreapta, imitând scrisul de mână. /<fr. cursif, lat. cursivus

CURSÍV2 adv. (despre stil sau vorbire) Fără efort; fluent; curent; curgător. /<fr. cursif, lat. cursivus

CURSÍV3 ~ă (~i, ~e) (despre stil sau vorbire) Care se caracterizează prin fluență, lipsă de efort; curgător; curent; fluent. /<fr. cursif, lat. cursivus

cursiv a. 1. scris repede: scrisoare cursivă; 2. pl. (la tipar) litere puțin aplecate.

*cursív, -ă adj. (fr. cursif, mlat. cursivus, d. lat. cursus, alergat). Se zice despre felu de litere puțin aplecate cu care scriem obișnuit și cele aplecate în tipografie: litere cursive. Curent, care se desfășoară (curge) ușor: vorbire cursivă. Adv. Cu litere cursive: a scrie cursiv. Curent: a vorbi cursiv.

cursívă (literă) s. f., g.-d. art. cursívei; pl. cursíve


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURSÍV adj. italic, (înv.) curént. (Caracter ~ de literă.)

CURSÍV, -Ă adj. (< fr. cursif): în sintagmele literă cursivă, scriere cursivă și vorbire cursivă (v.).

Intrare: cursiv
cursiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cursiv cursivul cursi cursiva
plural cursivi cursivii cursive cursivele
genitiv-dativ singular cursiv cursivului cursive cursivei
plural cursivi cursivilor cursive cursivelor
vocativ singular
plural