4 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

CURSIER, cursieri, s. m. Armăsar, cal de curse. [Pr.: -si-er] – Din fr. coursier.

cursier sm [At: (a. 1814) URICARIUL I, 205 / Pl: ~i / P: ~si-er / E: fr coursier] (Frî) 1 Armăsar. 2 Cal de curse2 (6).

* CURSIER sm. Fugar, cal mare și frumos [fr.].

CURSIER, cursieri, s. m. (Franțuzism) Armăsar, cal de curse. [Pr.: -si-er] – Din fr. coursier.

CURSIER, cursieri, s. m. (Franțuzism învechit) Cal falnic. Pintenii-mi d-oțel împinteneau cursieru-mi în luptă și măcel. MACEDONSKI, O. I 252. Se ținea de coama cursierului. NEGRUZZI, S. I 42. – Pronunțat: -si-er.

CURSIER s.m. Armăsar, cal de curse. [Pron. -si-er. / < fr. coursier].

CURSIER, -Ă I. adj., s. f. (bicicletă) de curse. II. s. m. 1. armăsar, cal de curse. 2. comisionar. III. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei șalupe, pentru a trage în ax spre înainte. (< fr. coursier)

cursier s. m. (fig.) Comisionar ◊ „[...] acest integru și devotat «cursier al luminii» din lucrețianul marș al torțelor [...]” Sc. 7 XII 83 p. 4 (din fr. coursier; DEX, DN3 – alt sens)

cursier m. (galicism) cal mare și frumos: o surdă nechezare de ageri cursieri BOL. (= fr. coursier).

*cursiér m. (fr. coursier, d. cours, cu înț. de course, alergătură. V. corsar). Poet. Caĭ de călărie saŭ de bătălie.

Ortografice DOOM

cursier (cal de curse) (desp. -si-er) s. m., pl. cursieri

cursier (-si-er) s. m., pl. cursieri

cursier s. m. (sil. -si-er), pl. cursieri

Intrare: cursier (adj.)
cursier3 (adj.) adjectiv
  • silabație: cur-si-er info
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursier
  • cursierul
  • cursieru‑
  • cursie
  • cursiera
plural
  • cursieri
  • cursierii
  • cursiere
  • cursierele
genitiv-dativ singular
  • cursier
  • cursierului
  • cursiere
  • cursierei
plural
  • cursieri
  • cursierilor
  • cursiere
  • cursierelor
vocativ singular
plural
Intrare: cursier (cal)
cursier1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: cur-si-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursier
  • cursierul
  • cursieru‑
plural
  • cursieri
  • cursierii
genitiv-dativ singular
  • cursier
  • cursierului
plural
  • cursieri
  • cursierilor
vocativ singular
plural
Intrare: cursier (persoană)
cursier1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: cur-si-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursier
  • cursierul
  • cursieru‑
plural
  • cursieri
  • cursierii
genitiv-dativ singular
  • cursier
  • cursierului
plural
  • cursieri
  • cursierilor
vocativ singular
plural
Intrare: cursier (tun)
cursier2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: cur-si-er info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursier
  • cursierul
  • cursieru‑
plural
  • cursiere
  • cursierele
genitiv-dativ singular
  • cursier
  • cursierului
plural
  • cursiere
  • cursierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cursier, cursieadjectiv

  • 1. De curse. MDN '00
etimologie:

cursier, cursierisubstantiv masculin

  • 1. Armăsar, cal de curse. DEX '09 DEX '98 DN
  • diferențiere Cal falnic. DLRLC
    • format_quote Pintenii-mi d-oțel Împinteneau cursieru-mi în luptă și măcel. MACEDONSKI, O. I 252. DLRLC
    • format_quote Se ținea de coama cursierului. NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
etimologie:

cursier, cursierisubstantiv masculin

  • 1. Comisionar. MDN '00 DCR2
    sinonime: comisionar
    • format_quote [...] acest integru și devotat «cursier al luminii» din lucrețianul marș al torțelor [...] Sc. 7 XII 83 p. 4. DCR2
etimologie:

cursier, cursieresubstantiv neutru

  • 1. Tun instalat la prora unei galere sau a unei șalupe, pentru a trage în ax spre înainte. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.