2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURMÁT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. ♦ (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi. ♦ (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. 2. (Despre un drum sau o cărare) Întrerupt. 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură. – V. curma.

CURMÁT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. ♦ (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi. ♦ (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. 2. (Despre un drum sau o cărare) Întrerupt. 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură. – V. curma.

curmat2, ~ă a [At: COD. ȚIV. 48/25 / Pl: ~ați, ~e / E: curma] 1 (D. o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. 2 (D. obiecte) Retezat. 3 (D. un drum) Întrerupt2. 4 (D. un munte, un deal etc.) Care prezintă o depresiune transversală. 5 (D. talie) Strânsă puternic (într-un corset). 6 (Pfm; îe) A fi ~ de foame A-i fi foarte foame. 7 (D. bătrâni) Gârbovit2. 8 (D. părți ale corpului, mai ales despre brațe) Cutat (de grăsime). 9 (D. stări sau acțiuni) Întrerupt2. 10 (D. un acord, proces etc.) Încheiat2. 11 sf (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus).

curmat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: curma] 1-2 Curmare (2-3)

CURMÁT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strîns prea tare, pătruns pînă în carne. Aste mîini curmate-n sîrmă-nfășurate, N-au cu cin’ se bate. TEODORESCU, P. P. 499. ♦ (Despre brațele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi... O fetiță cu trup, mîini, cap și gură de miniatură înaintă, deschizînd brațele grăsulii, curmate. C. PETRESCU, Î. II 254. Bombonica... avea obrazul grăsuț, mînuțele curmate. CONTEMPORANUL, IV 394. ♦ (Despre corpul unor insecte) Frînt, sugrumat de mijloc. Ariciul ia un bețișor ș-o lovește peste mijloc, și de-atunci albina e curmată la mijloc. ȘEZ. VII 14. 2. (Despre un drum sau o cărare) întrerupt, frînt. Cărărușe... curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95. 3. (Despre un munte, un deal sau un plai) Care prezintă o depresiune, o adîncitură, o scobitură. Se desfăcea în lumină un plai... curmat la mijloc, ca o șa. GALACTION, O. I 62.

curmat a. rupt: copilașul avea mânuțele curmate. [V. curmà].

curmát, -ă adj. Frînt. Fig. Mînĭ curmate, așa de grase, în cît par frînte pe la încheĭeturĭ (ca la copiĭ).

CURMÁ, curm, vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. Tranz. A tăia un lemn de-a curmezișul. ♦ Tranz. și refl. A (se) frânge, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî. 2. Tranz. A încheia sau a întrerupe o conversație. – Cf. alb. kurmue.

CURMÁ, curm, vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. Tranz. A tăia un lemn de-a curmezișul. ♦ Tranz. și refl. A (se) frânge, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) întrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî. 2. Tranz. A încheia sau a întrerupe o conversație. – Cf. alb. kurmue.

curma1 [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: curm / E: pbl curm1 cf alb kurmue] 1 vt (D. sfori, legături etc.) A strânge tare, încât pătrunde în carne. 2 (Reg) vt A tăia un lemn de-a curmezișul. 3-4 vtr A (se) rupe. 5 vr (D. oameni) A se apleca de mijloc. 7 vtr A (se) obosi. 8-9 vtr (Fig) A (se) întrerupe brusc. 10-11 vtr (Fig) A (se) omorî. 12-13 vt (Fig) A încheia (sau a întrerupe) o conversație. 14 vt (C. i. părul) A lega strâns. 15-16 vtr (Cop „din drum”) A (se) abate din drum. 17 vt A traversa. 18-19 vt (Îe) A ~ pământul A umbla (sau a se zbate) mult. 20-21 vtr A (se) decide (în cele din urmă). 22-23 vtr (D. o acțiune judiciară) A (se) stinge.

A SE CURMÁ mă curm intranz. 1) A se rupe în două sau în mai multe bucăți (prin îndoire, lovire etc.); a se frânge. 2) rar A se îndoi de mijloc; a se apleca tare; a se frânge. 3) fig. A se opri brusc; a se frânge. 4) A ajunge la sfârșit; a se termina. Viața i s-a curmat. /Cuv. autoht.

A CURMÁ curm tranz. 1) A strânge tare pătrunzând. Legătură era prea strânsă, îi curma brațul. 2) rar (lemne) A desface de-a lungul prin tăiere; a despica. 3) fig. A face să înceteze (pentru un timp). ~ o discuție. 4) A face să se curme. /Cuv. autoht.

curmà v. 1. a rupe, a frânge: foamea îl curma la inimă; 2. fig. a întrerupe, a tăia șirul: îi curmă vorba; 3. a înceta, a se stinge: vieața mi se curmă. [Dintr’un primitiv curm, trunchiu (conservat în derivatul curmeiu), înrudit cu sinonimul gr. mod. KORMÓS, de unde și macedo-rom. curmatu, spetit (lit. paralizat sau butucit): sensul primitiv al verbului e a «trunchià»].

2) curm și (vechĭ) curméz, a v. tr. (d. curm 1; vgr. kormázo, curm. Cp. cu scurm). Taĭ, frîng: a curma un lemn (cu feresteu saŭ cu toporu în curmeziș). Fig. Întrerup, taĭ: a curma cuĭva vorba, un glonț îĭ curmă vĭața. A o curma cu cineva, a rupe relațiunile cu el. A te curma la inimă foamea, a fi foarte flămînd. V. refl. Mă sfîrșesc, încetez, mă sting: vĭața i s’a curmat. Brațele i se curmă, fac îndoiturĭ de grase ce-s (ca la copiĭ).

curmá f., pl. ale (ngr. kurmás și hurmás, d. turc. [d. pers.] hurma). Poama curmaluluĭ. (Curmalele-s lungărețe, foarte dulcĭ și aŭ un sîmbure foarte dur. Ele cresc unele lîngă altele pe o coadă ca frunzele salcîmuluĭ). Constitue un aliment al Africanilor. – Vechĭ și hurma.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curmá (a ~) vb., ind. prez. 3 cúrmă

curmá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cúrmă, imperf. 3 sg. curmá; conj. prez. 3 sg. și pl. cúrme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURMÁ vb. 1. v. înceta. 2. v. întrerupe. 3. v. opri. 4. a întrerupe, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poate ~ scandalul; i-a ~ vorba.) 5. a întrerupe, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.)

arată toate definițiile

Intrare: curmat
curmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curmat
  • curmatul
  • curmatu‑
  • curma
  • curmata
plural
  • curmați
  • curmații
  • curmate
  • curmatele
genitiv-dativ singular
  • curmat
  • curmatului
  • curmate
  • curmatei
plural
  • curmați
  • curmaților
  • curmate
  • curmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: curma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curma
  • curmare
  • curmat
  • curmatu‑
  • curmând
  • curmându‑
singular plural
  • curmă
  • curmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curm
(să)
  • curm
  • curmam
  • curmai
  • curmasem
a II-a (tu)
  • curmi
(să)
  • curmi
  • curmai
  • curmași
  • curmaseși
a III-a (el, ea)
  • curmă
(să)
  • curme
  • curma
  • curmă
  • curmase
plural I (noi)
  • curmăm
(să)
  • curmăm
  • curmam
  • curmarăm
  • curmaserăm
  • curmasem
a II-a (voi)
  • curmați
(să)
  • curmați
  • curmați
  • curmarăți
  • curmaserăți
  • curmaseți
a III-a (ei, ele)
  • curmă
(să)
  • curme
  • curmau
  • curma
  • curmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curmat

  • 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Aste mîini curmate-N sîrmă-nfășurate, N-au cu cin’ se bate. TEODORESCU, P. P. 499.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • O fetiță cu trup, mîini, cap și gură de miniatură înaintă, deschizînd brațele grăsulii, curmate. C. PETRESCU, Î. II 254.
        surse: DLRLC
      • Bombonica... avea obrazul grăsuț, mînuțele curmate. CONTEMPORANUL, IV 394.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ariciul ia un bețișor ș-o lovește peste mijloc, și de-atunci albina e curmată la mijloc. ȘEZ. VII 14.
        surse: DLRLC
  • 2. Despre un drum sau o cărare:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frânt întrerupt attach_file un exemplu
    exemple
    • Cărărușe... curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Se desfăcea în lumină un plai... curmat la mijloc, ca o șa. GALACTION, O. I 62.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi curma
    surse: DEX '98 DEX '09

curma

etimologie: