opțiuni
  • info

12 definiții pentru curmală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURMALĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut. – Cf. ngr. kurmás.

CURMALĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut. – Cf. ngr. kurmás.

curmală sf [At: URICARIUL IV, 131/13 / V: curma, hurma, hur~ / Pl: ~le / E: ngr χουρμας] Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut Si: (reg) finică.

CURMALĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, cu gust dulce și plăcut. Frunză verde trei curmale, Drum pe deal și drum pe vale. SEVASTOS, C. 122.

CURMALĂ ~e f. Fructul curmalului. /<ngr. kurmás, turc. kurma

curmală f. rodul dulce și gustos al curmalului, ceva mai gros decât măslina: e un aliment nutritiv și sănătos, prețios pentru Africanii călători în pustiuri; din curmale se face și un fel de rachiu.

curma2 sf vz curmală

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curmală s. f., g.-d. art. curmalei; pl. curmale

curmală s. f., g.-d. art. curmalei; pl. curmale

curmală s. f., g.-d. art. curmalei; pl. curmale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURMALĂ s. (BOT.) (înv.) finică. (~ este fructul curmalului.)

CURMALĂ s. (BOT.) (înv.) finică. (~ este fructul curmalului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curmală (-le), s. f. – Fruct al arborelui Phoenix dactylifera. – Mr. curmă. Tc. kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Șeineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf. alb., bg. kurmá, sb. urma. Sing. normal, curma, a fost înlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. curmale. – Der. curmal, s. m. (arborele care face curmale).

Intrare: curmală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curmală
  • curmala
plural
  • curmale
  • curmalele
genitiv-dativ singular
  • curmale
  • curmalei
plural
  • curmale
  • curmalelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curmală, curmalesubstantiv feminin

  • 1. Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: finică
    • format_quote Frunză verde trei curmale, Drum pe deal și drum pe vale. SEVASTOS, C. 122. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.