4 definiții pentru finică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
finică sf [At: MINEIUL (1776), 146b / Pl: ~ice / E: finic1] (Înv) Curmală.
finícă f., pl. e (d. finic). Vechĭ. Curma, fruct de finic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FINICĂ s. v. curmală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
finică s. v. CURMALĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: finică
finică substantiv feminin
| substantiv feminin (F4) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||