2 intrări

14 definiții

curiu sn [At: DEX2 / V: ~m / P: cu-riu / Pl: ? / E: fr curium] Element chimic radioactiv sintetic.

CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĭuVar.: cúrium s. n.] – Din fr. curium.

CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĭuVar.: cúrium s. n.] – Din fr. curium.

cúriu [riu pron. rĭu] s. n., art. cúriul; simb. Cm corectată

curiu s. n. [pron. cüriu], art. curiul; simb. Cm

CÚRIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. cü-riu, var. curium s.n. / < fr. curium, cf. Curie – fizician francez].

CURIU [CÜ-RIU] s. n. element radioactiv sintetic din grupa actinidelor. (< fr. curium)

CÚRIU n. Element radioactiv sintetic. /<fr. curium

Curiu Dentat m. consul roman, învingătorul lui Piru și al Samniților, celebru pentru dezinteresarea lui (sec. III a. Cr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CÚRIU (< fr. {i}; {s} Curie) s. n. Element chimic (Cm; nr. at. 96, m. at. 247), radioactiv, transuranic, din familia actinoidelor. Metal de culoare argintie. A fost obținut (1944) de chimiștii americani G. Th. Seaborg, A. Ghiorso ș.a., prin bombardarea plutoniului-239 cu particule α.

Intrare: curiu
  • pronunție: cürĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curiu curiul
plural
genitiv-dativ singular curiu curiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curium curiumul
plural
genitiv-dativ singular curium curiumului
plural
vocativ singular
plural
Cm simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
Intrare: Curiu
Curiu nume propriu
nume propriu (I3)

curiu Cm curium

  • 1. Element chimic radioactiv sintetic din grupa actinidelor, metal de culoare argintie.
    surse: DEX '09 DN MDN '00
  • comentariu simbol Cm
    surse: DOOM 2

etimologie: