11 definiții pentru curiu Cm curium


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curiu sn [At: DEX2 / V: ~m / P: cu-riu / Pl: ? / E: fr curium] Element chimic radioactiv sintetic.

CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĭuVar.: cúrium s. n.] – Din fr. curium.

CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĭuVar.: cúrium s. n.] – Din fr. curium.

CÚRIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. cü-riu, var. curium s.n. / < fr. curium, cf. Curie – fizician francez].

CURIU [CÜ-RIU] s. n. element radioactiv sintetic din grupa actinidelor. (< fr. curium)

CÚRIU n. Element radioactiv sintetic. /<fr. curium

CÚRIUM s. n. v. curiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúriu [riu pron. rĭu] s. n., art. cúriul; simb. Cm corectată

curiu s. n. [pron. cüriu], art. curiul; simb. Cm


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÚRIU (< fr. {i}; {s} Curie) s. n. Element chimic (Cm; nr. at. 96, m. at. 247), radioactiv, transuranic, din familia actinoidelor. Metal de culoare argintie. A fost obținut (1944) de chimiștii americani G. Th. Seaborg, A. Ghiorso ș.a., prin bombardarea plutoniului-239 cu particule α.

Intrare: curiu
  • pronunție: cürĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curiu
  • curiul
  • curiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • curiu
  • curiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curium
  • curiumul
  • curiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • curium
  • curiumului
plural
vocativ singular
plural
Cm simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Cm
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curiu Cm curium

  • 1. Element chimic radioactiv sintetic din grupa actinidelor, metal de culoare argintie.
    surse: DEX '09 DN MDN '00
  • comentariu simbol Cm
    surse: DOOM 2

etimologie: