8 definiții pentru curion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURIÓN, curioni, s. m. Șeful unei curii1 romane. ♦ Preot care oficia sacrificiile unei curii1 romane. [Pr.: -ri-on] – Din fr. curion, lat. curio.

CURIÓN, curioni, s. m. Șeful unei curii1 romane. ♦ Preot care oficia sacrificiile unei curii1 romane. [Pr.: -ri-on] – Din fr. curion, lat. curio.

curion sm [At: DEX2 / P: ~ri-on / Pl: ~i / E: fr curion, lat curio] (Înv) 1 Șeful unei curii1 (1) romane. 2 Preot care oficia sacrificiile.

CURIÓN s.m. Șeful unei curii romane. ♦ Preot care oficia sacrificiile unei curii romane. [Pron. -ri-on. / < lat. curio, fr. curion].

CURIÓN s. m. șeful unei curii romane. ◊ preot care oficia sacrificiile unei curii romane. (< fr. curion, lat. curio)

CURIÓN ~i m. 1) Șeful curiei romane. 2) Preot al unei curii romane, care oficia sacrificiile. [Sil. -ri-on] /<fr. curion, lat. curio, ~onis

*curión m. (lat. cúrio, -ónis). Prezidentu religios al uneĭ curiĭ la Romanĭ, preutu curiiĭ, ajutat de un așa numit flamen curialis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curión (-ri-on) s. m., pl. curióni

curión s. m. (sil. -ri-on), pl. curióni

Intrare: curion
  • silabație: cu-ri-on info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curion
  • curionul
  • curionu‑
plural
  • curioni
  • curionii
genitiv-dativ singular
  • curion
  • curionului
plural
  • curioni
  • curionilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curion

  • 1. Șeful unei curii romane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Preot care oficia sacrificiile unei curii romane.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: