10 definiții pentru curieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURIÉR, -Ă, (1) curieri, -e, s. m. și f., (2,3) curiere, s. n. 1. S. m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S. n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S. n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.

CURIÉR, -Ă, (1) curieri, -e, s. m. și f., (2) s. n., (3) curiere, s. n. 1. S. m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S. n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S. n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.

CURIÉR, -Ă s.m. și f. 1. Factor poștal; cel care transportă corespondența, mesajele unei instituții. ◊ Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică. ♦ Ștafetă. 2. Transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ♦ Scrisorile expediate sau cele care sosesc undeva. ♦ Cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. [Pron. -ri-er. / < fr. courrier, cf. it. corriere, germ. Kurier].

CURIÉR, -Ă I. s. m. f. cel care transportă la destinație corespondență, mesaje etc.; factor poștal. ◊ ștafetă. II. s. n. 1. transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ◊ scrisorile expediate sau primite deodată. 2. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat. 3. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. (< fr. courrier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curiéră (persoană) (-ri-e-) s. f., g.-d. art. curiérei; pl. curiére

curiéră (persoană) s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. curiérei; pl. curiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURIÉR s. mesager, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.)

CURIÉR s. v. factor, poștar, poștaș, poștă.

CURIER s. mesager, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.)

curier s. v. FACTOR. POȘTAR. POȘTAȘ. POȘTĂ.

Intrare: curieră
  • silabație: cu-ri-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curie
  • curiera
plural
  • curiere
  • curierele
genitiv-dativ singular
  • curiere
  • curierei
plural
  • curiere
  • curierelor
vocativ singular
  • curie
  • curiero
plural
  • curierelor

curier, -ă (persoană) curieră

  • 1. Factor poștal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: factor poștar poștaș
    • 1.1. Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică.
        surse: DN
    • surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: