7 definiții pentru curial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURIÁL, -Ă, curiali, -e, adj. Care aparține aceleiași curii1; referitor la o curie1; de curie1. [Pr.: -ri-al] – Din lat. curialis, fr. curial.

CURIÁL, -Ă, curiali, -e, adj. Care aparține aceleiași curii1; referitor la o curie1; de curie1. [Pr.: -ri-al] – Din lat. curialis, fr. curial.

curial, ~ă a [At: DA / P: ~ri-al / Pl: ~i, ~e / E: lat curialis, fr curial] 1 Care aparține curiei1 (6). 2 Specific curiei1 (6). 3 Care provine de la curie1 (6). 4 Referitor la curie1 (6).

CURIÁL, -Ă adj. Care aparține aceleiași curii, referitor la o curie. [Pron. -ri-al. / < lat. curialis].

CURIÁL, -Ă I. adj. care aparține aceleiași curii1 (1), referitor la o curie1 (1). II. s. m. membru al unei curii1 (1). (< lat. curialis, fr. curial)

*curiál, -ă adj. (lat. curialis). De curie, al curiiĭ: preuțĭ curialĭ. S. m. Din aceĭașĭ curie cu altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curiál (-ri-al) adj. m., pl. curiáli; f. curiálă, pl. curiále

curiál adj. m. (sil. -ri-al), pl. curiáli; f. sg. curiálă, pl. curiále

Intrare: curial
curial adjectiv
  • silabație: cu-ri-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curial
  • curialul
  • curialu‑
  • curia
  • curiala
plural
  • curiali
  • curialii
  • curiale
  • curialele
genitiv-dativ singular
  • curial
  • curialului
  • curiale
  • curialei
plural
  • curiali
  • curialilor
  • curiale
  • curialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curial

  • 1. Care aparține aceleiași curii; referitor la o curie; de curie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: