12 definiții pentru curbură

CURBÚRĂ, curburi, s. f. Îndoitură în formă de arc; loc unde se găsește o astfel de îndoitură. – Din fr. courbure.

CURBÚRĂ, curburi, s. f. Îndoitură în formă de arc; loc unde se găsește o astfel de îndoitură. – Din fr. courbure.

CURBÚRĂ, curburi, s. f. Îndoitură în formă de arc; locul unde se află o îndoitură. Curbura unei linii ferate sau a unei șosele.

curbúră s. f., g.-d. art. curbúrii; pl. curbúri

curbúră s. f., g.-d. art. curbúrii; pl. curbúri

CURBÚRĂ s. arcuire, încovoială, încovoietură, îndoitură. (Tavanul formează o ușoară ~.)

CURBÚRĂ s.f. Îndoitură în formă de arc, arcuire; loc unde se află o îndoitură. [< fr. courbure].

CURBÚRĂ s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ◊ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure)

CURBÚRĂ ~i f. Îndoitură în formă de arc. /<fr. courbure

*curbúră f., pl. ĭ (fr. courbure). Îndoitură, încovoĭetură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURBÚRĂ s. arcuire, încovoială, încovoietură, îndoitúră. (Tavanul formează o ușoară ~.)

Intrare: curbură
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curbu curbura
plural curburi curburile
genitiv-dativ singular curburi curburii
plural curburi curburilor
vocativ singular
plural