14 definiții pentru încovoietură

Explicative DEX

ÎNCOVOIETURĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.

ÎNCOVOIETURĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.

încovoietură sf [At: CANTEMIR, IST. 197 / V: (înv) ~văitură, ~voitură / Pl: ~ri / E: încovoia + -(ă)tură] 1 Curbură. 2 Răsucire. 3 Ghemuire. 4 (Fig) Complicare a unei situații. 5 (Ccr) Parte încovoiată a unui obiect Si: încovoială. 6 (Șfg) Sinuozitate.

ÎNCOVOIETURĂ, ÎNCOVĂIETURĂ (pl. -turi) sf. Încovoiere; îndoitură; cotitură: apele sale limpezi se joacă cu veselie în răsfățate încovoieturi (ODOB.) [încovoia].

ÎNCOVOIETURĂ, încovoieturi, s. f. Curbură, sinuozitate.

încovoietură f. efectul încovoierii: îndoitură, curbatură.

încovoĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încovoĭeriĭ, îndoitură, parte încovoĭată.

cohâietură sf vz încovoietură

încovăitură sf vz încovoietură

încovoitură sf vz încovoietură

Ortografice DOOM

încovoietură s. f., g.-d. art. încovoieturii; pl. încovoieturi

încovoietură s. f., g.-d. art. încovoieturii; pl. încovoieturi

încovoietură s. f., g.-d. art. încovoieturii; pl. încovoieturi

Sinonime

ÎNCOVOIETURĂ s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ unei bare.) 2. v. curbură.

ÎNCOVOIETURĂ s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ a unei bare.) 2. arcuire, curbură, încovoială, îndoitură. (Tavanul formează o ușoară ~.)

Intrare: încovoietură
încovoietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovoietură
  • ‑ncovoietură
  • încovoietura
  • ‑ncovoietura
plural
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturile
  • ‑ncovoieturile
genitiv-dativ singular
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturii
  • ‑ncovoieturii
plural
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturilor
  • ‑ncovoieturilor
vocativ singular —
plural —
cohâietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cohâietură
  • cohâietura
plural
  • cohâieturi
  • cohâieturile
genitiv-dativ singular
  • cohâieturi
  • cohâieturii
plural
  • cohâieturi
  • cohâieturilor
vocativ singular —
plural —
încovoitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovoitură
  • ‑ncovoitură
  • încovoitura
  • ‑ncovoitura
plural
  • încovoituri
  • ‑ncovoituri
  • încovoiturile
  • ‑ncovoiturile
genitiv-dativ singular
  • încovoituri
  • ‑ncovoituri
  • încovoiturii
  • ‑ncovoiturii
plural
  • încovoituri
  • ‑ncovoituri
  • încovoiturilor
  • ‑ncovoiturilor
vocativ singular —
plural —
încovăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovăitură
  • ‑ncovăitură
  • încovăitura
  • ‑ncovăitura
plural
  • încovăituri
  • ‑ncovăituri
  • încovăiturile
  • ‑ncovăiturile
genitiv-dativ singular
  • încovăituri
  • ‑ncovăituri
  • încovăiturii
  • ‑ncovăiturii
plural
  • încovăituri
  • ‑ncovăituri
  • încovăiturilor
  • ‑ncovăiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încovoietură, încovoieturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Încovoia + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.