11 definiții pentru curbatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURBATÚRĂ, curbaturi, s. f. Durere musculară, însoțită de o stare de epuizare, provocată de o boală sau după o solicitare fizică mare. – Din fr. courbature.

curbatu [At: BIANU, D. S. / V: ~băt~ / Pl: ~ri / E: fr courbature] (Înv) 1 Durere musculară provocată de boală sau de o oboseală mare Si: deșelare. 2 Îndoitură. corectată

CURBATÚRĂ, curbaturi, s. f. Durere musculară provocată de o boală sau de o oboseală mare. – Din fr. courbature.

CURBATÚRĂ s. f. (Franțuzism) Durere musculară ca urmare a unei oboseli mari sau a unei boli. Gripa începe uneori prin curbatură.

CURBATÚRĂ s.f. Durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase. [< fr. courbature].

CURBATÚRĂ s. f. durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase. (< fr. courbature)

CURBATÚRĂ ~i f. Durere musculară care survine la începutul unor boli contagioase sau după o oboseală fizică mare. /<fr. courbature


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curbatúră s. f., g.-d. art. curbatúrii; pl. curbatúri

curbatúră s. f., g.-d. art. curbatúrii; pl. curbatúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURBATÚRĂ s. (MED.) (pop.) deșelare.

CURBATU s. (MED.) (pop.) deșelare.

Intrare: curbatură
curbatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curbatu
  • curbatura
plural
  • curbaturi
  • curbaturile
genitiv-dativ singular
  • curbaturi
  • curbaturii
plural
  • curbaturi
  • curbaturilor
vocativ singular
plural

curbatură

  • 1. Durere musculară, însoțită de o stare de epuizare, provocată de o boală sau după o solicitare fizică mare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: deșelare attach_file un exemplu
    exemple
    • Gripa începe uneori prin curbatură.
      surse: DLRLC

etimologie: