CURBATURĂ, curbaturi, s. f. Durere musculară, însoțită de o stare de epuizare, provocată de o boală sau după o solicitare fizică mare. – Din fr. courbature.

curbatură [At: BIANU, D. S. / V: ~băt~ / Pl: ~ri / E: fr courbature] (Înv) 1 Durere musculară provocată de boală sau de o oboseală mare Si: deșelare. 2 Îndoitură. corectat(ă)

CURBATURĂ, curbaturi, s. f. Durere musculară provocată de o boală sau de o oboseală mare. – Din fr. courbature.

CURBATURĂ s. f. (Franțuzism) Durere musculară ca urmare a unei oboseli mari sau a unei boli. Gripa începe uneori prin curbatură.

CURBATURĂ s. f. Durere musculară provocată de o boală sau de o oboseală mare. – Fr. courbature.

CURBATURĂ s.f. Durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase. [< fr. courbature].

CURBATURĂ s. f. durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase. (< fr. courbature)

CURBATURĂ ~i f. Durere musculară care survine la începutul unor boli contagioase sau după o oboseală fizică mare. /<fr. courbature

curbatură s. f., g.-d. art. curbaturii; pl. curbaturi

curbatură s. f., g.-d. art. curbaturii; pl. curbaturi

curbatură s. f., g.-d. art. curbaturii; pl. curbaturi

CURBATURĂ s. (MED.) (pop.) deșelare.

CURBATURĂ s. (MED.) (pop.) deșelare.