12 definiții pentru curativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuiește, vindecă. ◊ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea și cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif.

CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuiește, vindecă. ◊ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea și cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif.

curativ, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr curatif] 1 a Care vindecă Si: lecuitor, tămăduitor, vindecător. 2 sn Substanță vindecătoare.

CURATÍV, -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuiește, vindecă; lecuitor, tămăduitor. Izvoarele și apele cu efecte curative sînt supuse regimului sanitar stabilit de organele indicate în art. 13. B. O. 1953, 101.

CURATÍV, -Ă adj. Care vindecă; (fam.) tămăduitor. [< fr. curatif].

CURATÍV, -Ă adj. care vindecă o medicină ~ă = parte a medicinei care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor. (< fr. curatif)

CURATÍV ~ă (~i, ~e) Care vindecă; care lecuiește. /<fr. curatif

curativ a. ce privește sau are de scop vindecarea boalei.

*curatív, -ă adj. (d. lat. curare, curatum, a îngriji). Care are de scop să vindece, să cureze: metoadă curativă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curativ adj. m., pl. curativi; f. curativă, pl. curative

curatív adj. m., pl. curatívi; f. sg. curatívă, pl. curatíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURATÍV adj. (MED.) (rar) lecuitor, tămăduitor, vindecător. (Tratament ~.)

CURATIV adj. (MED.) (rar) lecuitor, tămăduitor, vindecător. (Tratament ~.)

Intrare: curativ
curativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curativ
  • curativul
  • curativu‑
  • curati
  • curativa
plural
  • curativi
  • curativii
  • curative
  • curativele
genitiv-dativ singular
  • curativ
  • curativului
  • curative
  • curativei
plural
  • curativi
  • curativilor
  • curative
  • curativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curativ, curatiadjectiv

  • 1. Care lecuiește, vindecă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Izvoarele și apele cu efecte curative sînt supuse regimului sanitar stabilit de organele indicate în art. 13. B. O. 1953, 101. DLRLC
    • 1.1. Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea și cu vindecarea bolilor. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.