16 definiții pentru cuprinzător coprinzător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuprinzător, ~oare a [At: DOSOFTEI, V. S. 131/1 / V: cop~, ~oare, (înv) ~nsă~, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: cuprinde + -ător] 1 (Înv) Care înțelege. 2 (Înv) Care se referă la... 3 Care este alcătuit din... 4 Care cuprinde mult. 5 Care are un conținut bogat. 6 Care conține esențialul. 7 Care prevede o obligație. 8 Care adeverește. 9-10 (Îljv) Scurt și ~ Concis. 11-12 (Îal) Categoric. 13-14 (Îal) Irevocabil.

CUPRINZĂTÓR, -OÁRE, cuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde mult; care are un conținut bogat; care conține esențialul. ◊ Expr. Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nicio discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba. [Var.: coprinzătór, -oáre adj.] – Cuprinde + suf. -ător.

CUPRINZĂTÓR, -OÁRE, cuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde mult; care are un conținut bogat; care conține esențialul. ◊ Expr. Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nici o discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba. [Var.: coprinzătór, -oáre adj.] – Cuprinde + suf. -ător.

CUPRINZĂTÓR, -OÁRE, cuprinzători, -oare adj. Care cuprinde mult (v. larg); care are un conținut bogat, substanțial, care conține esențialul. Mișcarea pentru pace, care a luat naștere după cel de-al doilea război mondial, a devenit cea mai puternică și cuprinzătoare mișcare de mase din întreaga istorie a omenirii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 221. Lenin și Stalin, conducătorii revoluției socialiste, au elaborat o învățătură larg cuprinzătoare, care a dezvăluit adevăratele rădăcini și izvoare ale mișcării de eliberare națională și conținutul ei intern de clasă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2607. ◊ Expr. Scurt și cuprinzător = formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial, că se spune mult (sau tot) în puține cuvinte. Scurt și cuprinzător, sărut mîna mătușei, luîndu-mi ziua-bună, ca un băiat de treabă. CREANGĂ, A. 48. – Variantă: coprinzătór, -oáre (CARAGIALE, O. VII 166) adj.

CUPRINZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care cuprinde mult; care este bogat în conținut. ◊ Scurt și ~ în puține cuvinte, cuprinzând esențialul. /a cuprinde + suf. ~ător

coprinzător, ~oare a vz cuprinzător

COPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. v. cuprinzător.

COPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. v. cuprinzător.

COPRINZĂTÓR adj. v. cuprinzător.

coprinzător a. care coprinde sau conține.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuprinzătór (cu-prin-) adj. m., pl. cuprinzătóri; f. sg. și pl. cuprinzătoáre

cuprinzătór adj. m. (sil. -prin-), pl. cuprinzătóri; f. sg. și pl. cuprinzătoáre

cuprind, -sei 1 aor., -zând, ger., -zător, adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUPRINZĂTÓR s. v. cât.

CUPRINZĂTÓR adj. 1. v. întins. 2. v. spațios. 3. v. voluminos. 4. v. amplu. 5. v. vast.

CUPRINZĂTOR adj. 1. întins, larg, mare, vast, (înv. și reg.) mereu, (înv.) desfătat. (Un spațiu ~.) 2. încăpător, larg, mare, spațios. (O cameră ~.) 3. încăpător, mare, voluminos. (Un recipient ~.) 4. amplu, bogat, larg. (O perspectivă ~.) 5. enciclopedic, universal, vast. (Cunoștințe ~.)

Intrare: cuprinzător
cuprinzător adjectiv
  • silabație: cu-prin-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuprinzător
  • cuprinzătorul
  • cuprinzătoru‑
  • cuprinzătoare
  • cuprinzătoarea
plural
  • cuprinzători
  • cuprinzătorii
  • cuprinzătoare
  • cuprinzătoarele
genitiv-dativ singular
  • cuprinzător
  • cuprinzătorului
  • cuprinzătoare
  • cuprinzătoarei
plural
  • cuprinzători
  • cuprinzătorilor
  • cuprinzătoare
  • cuprinzătoarelor
vocativ singular
plural
coprinzător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coprinzător
  • coprinzătorul
  • coprinzătoru‑
  • coprinzătoare
  • coprinzătoarea
plural
  • coprinzători
  • coprinzătorii
  • coprinzătoare
  • coprinzătoarele
genitiv-dativ singular
  • coprinzător
  • coprinzătorului
  • coprinzătoare
  • coprinzătoarei
plural
  • coprinzători
  • coprinzătorilor
  • coprinzătoare
  • coprinzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuprinzător coprinzător

  • 1. Care cuprinde mult; care are un conținut bogat; care conține esențialul.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Mișcarea pentru pace, care a luat naștere după cel de-al doilea război mondial, a devenit cea mai puternică și cuprinzătoare mișcare de mase din întreaga istorie a omenirii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 221.
      surse: DLRLC
    • Lenin și Stalin, conducătorii revoluției socialiste, au elaborat o învățătură larg cuprinzătoare, care a dezvăluit adevăratele rădăcini și izvoare ale mișcării de eliberare națională și conținutul ei intern de clasă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2607.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Scurt și cuprinzător = formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial, că se spune mult (sau tot) în puține cuvinte.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Scurt și cuprinzător, sărut mîna mătușei, luîndu-mi ziua-bună, ca un băiat de treabă. CREANGĂ, A. 48.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Scurt și cuprinzător = fără nicio discuție, e în zadar să mai lungim vorba.
      surse: DEX '09 sinonime: categoric

etimologie:

  • cuprinde + sufix -ător.
    surse: DEX '09 NODEX