12 definiții pentru cupolă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.

CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.

cupo sf [At: IORGA, C. I., II, 9 / Pl: ~le / E: fr coupole] 1 (Aht) Partea semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui edificiu Si: boltă. 2 (Mar) Mic turn blindat de pe vasele de război înarmat cu tunuri și care se poate roti.

CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea interioară concavă, bombată, a unui dom, a unei turle sau a unui mare edificiu; boltă. Între două erupții feroviare ale munților... cîntecul Oltului se aude ca sub o cupolă. BOGZA, C. O. 172. ◊ (Metaforic) Sălbaticul vodă e în zale și fier Și zalele-i zuruie crunte, Gigantică poart-o cupolă pe frunte Și vorba-i e tunet, răsufletu-i ger. COȘBUC, P. I 206.

CUPÓLĂ s.f. 1. Construcție executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolții; boltă. 2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it. cupola, fr. coupole].

CUPÓLĂ s. f. 1. boltă semisferică a unui edificiu. 2. structură anatomică în formă de boltă. 3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc. 4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg. (< fr. coupole)

CUPÓLĂ ~e f. 1) Partea interioară, boltită, cu baza circulară a acoperișului unui edificiu; boltă. 2) Structură anatomică în formă de boltă. /<fr. coupole

cupolă f. turnul cu bolta unei biserici.

*cúpolă f., pl. e (it. cúpola [de unde fr. coupole], dim. d. cupa, cupă. V. cupulă). Dom, turn boltit și nu prea înalt, cu partea de sus emisferică. Fort. Acoperiș boltit supt care staŭ adăpostite tunurile uneĭ cetățĭ. – Ob. cupólă (după fr.). Cp. cu virgulă, célulă, pílulă, góndolă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cupólă s. f., g.-d. art. cupólei; pl. cupóle

cupólă s. f., g.-d. art. cupólei; pl. cupóle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUPÓLĂ s. boltă, (înv.) culă, sclip, (turcism înv.) cubea. (~ la o turlă.)

CUPO s. boltă, (înv.) culă, sclip, (turcism înv.) cubea. (~ la o turlă.)

Intrare: cupolă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupo
  • cupola
plural
  • cupole
  • cupolele
genitiv-dativ singular
  • cupole
  • cupolei
plural
  • cupole
  • cupolelor
vocativ singular
plural

cupolă

  • 1. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu.
    exemple
    • Între două erupții feroviare ale munților... cîntecul Oltului se aude ca sub o cupolă. BOGZA, C. O. 172.
      surse: DLRLC
    • metaforic Sălbaticul vodă e în zale și fier Și zalele-i zuruie crunte, Gigantică poart-o cupolă pe frunte Și vorba-i e tunet, răsufletul ger. COȘBUC, P. I 206.
      surse: DLRLC
  • 2. Structură anatomică în formă de boltă.
    surse: DN
    • 2.1. Parte boltită a unui aparat.
      surse: DN
    • 2.2. Parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc.
      surse: MDN '00
  • 3. Formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg.
    surse: MDN '00

etimologie: