CUPOLĂ, cupole, s. f. Partea interioară concavă, bombată, a unui dom, a unei turle sau a unui mare edificiu; boltă. Între două erupții feroviare ale munților... cîntecul Oltului se aude ca sub o cupolă. BOGZA, C. O. 172. ◊ (Metaforic) Sălbaticul vodă e în zale și fier Și zalele-i zuruie crunte, Gigantică poart-o cupolă pe frunte Și vorba-i e tunet, răsufletu-i ger. COȘBUC, P. I 206.