9 definiții pentru sclip


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sclip3 sm vz scripete

sclip2 sn [At: DOSOFTEI, ap. TRDG / Pl: ~uri / E: pn dal sklip] (Înv) 1-2 (Boltă sau) arcadă la o construcție. 3 (Pex) Încăpere. 4 Construcție subterană (boltită). 5 (Csnp; lpl) Coloane care susțin o boltă sau o arcadă.

sclip1 sm [At: DLR / Pl: ~i / E: nct] Traversă.

SCLIP s.n. (Mold.) Boltă, arcadă. Nici peste tot poate unul de altul să să lipască, și ca cum am dzice pre vun râtund sclip sau în vîrful acelui rătund sclip. CD 1698, 35v. Fiecare picior de pod să fie stătut de 170 picioare departe unul de altul și din picior în picior boltă, sau cum mai prost zicem, sclip rădicat. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST., s.v. atocma; PSEUDO-COSTIN; CD 1770, 44r. ♦ Cămară; pivniță (boltită). A: Vel clucer . . . este purtătorul de grijă a mezelilor ce se aduc de Ia beciul domnesc și de la sclipul despre doamna. GHEORGACHI. // ♦ Pl. Coloane care susțin o boltă sau o arcadă. B: Au făcut porții besericii stîlpi de lemn . . . sclipuri împătrit. BIBLIA (1688). Etimologie: pol. sklep. Cf. a r g e a (2); c e l a r, c l e a t; b e c i, p o h r e b.

sclip n., pl. urĭ (pol. sklep). Vechĭ (N. Cost, 2, 33). Boltă. – Și la Cant.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCLIP s. v. arc, arcadă, boltă, boltitură, cupolă.

sclip s. v. ARC. ARCADĂ. BOLTĂ. BOLTITURĂ. CUPOLĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sclip (-puri), s. n. – (Mold.) Boltă. Pol. sklep (Tiktin). – Der. sclipui, vb. (înv., a bolti; Mold., a asambla, a reuni) al cărui ultim sens a fost pus în legătură de Candrea cu bg. sklepvam, și de Scriban cu a sclipi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sclip1, sclipi, s.m. (reg.) traversă de lemn pentru calea ferată.

Intrare: sclip
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclip
  • sclipul
  • sclipu‑
plural
  • sclipi
  • sclipii
genitiv-dativ singular
  • sclip
  • sclipului
plural
  • sclipi
  • sclipilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclip
  • sclipul
  • sclipu‑
plural
  • sclipuri
  • sclipurile
genitiv-dativ singular
  • sclip
  • sclipului
plural
  • sclipuri
  • sclipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)