10 definiții pentru cupeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPÉȚ, cupeți, s. m. (Reg.) Negustor. – Din sl. kupĭcĭ.

CUPÉȚ, cupeți, s. m. (Reg.) Negustor. – Din sl. kupĭcĭ.

cupeț sm [At: (a. 1750) URICARIUL XXII, 375 / V: co~, ~puț / A: și cupeț / Pl: ~i / E: sl купиць] 1 (Mol; sim; lit) Negustor. 2 (Trs; rar Ban; spc) Negustor de cai. 3 (Trs; rar Ban) Intermediar la comerțul cu vite.

CUPÉȚ, cupeți s. m. (Regional) Negustor. Eu n-am prăvălie, domnule; eu nu sînt cupeț. CARAGIALE, O. I 235

cupeț m. pop. negustor: eu n’am prăvălie... eu nu sunt cupeț CAR. [Rus. KUPEȚŬ].

cupéț m. (vsl. kupĭc, d. kupiti, a cumpăra, din goticu kaupôn, germ. kaufen, care vine d. lat. caupo, cîrcĭumar; rus. kupéc; ung. kupec. V. ot-cup, pre-cupeț). Vechĭ. Rar. Negustor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cupéț (reg.) s. m., pl. cupéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUPÉȚ s. v. comerciant, negustor.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cupéț (cupéți), s. m.1. Comerciant, negustor. – 2. Negustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a cumpăra” (DAR), cf. bg. kupec și precupeț.Der. cupeți, vb. (a face comerț); cupeție, s. f. (comerț). Sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț. Cf. cupi.

Intrare: cupeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupeț
  • cupețul
  • cupețu‑
plural
  • cupeți
  • cupeții
genitiv-dativ singular
  • cupeț
  • cupețului
plural
  • cupeți
  • cupeților
vocativ singular
  • cupețule
  • cupețe
plural
  • cupeților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cupeț

etimologie: