13 definiții pentru cuneiform

CUNEIFÓRM, -Ă, cuneiformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care este în formă de cui. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă, folosit de unele popoare orientale antice. 2. S. f. Literă folosită în acest sistem de scriere. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. cunéiforme.

CUNEIFÓRM, -Ă, cuneiformi, -e, adj. Care este în formă de cui. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă, folosit de unele popoare orientale antice. ♦ (Substantivat, f.) Literă folosită în acest sistem de scriere. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. cunéiforme.

CUNEIFÓRM, -Ă, cuneiformi, -e, adj. (Mai ales în expr.) Scriere cuneiformă = mod de scriere al unor popoare orientale antice, cu literele în formă de cuie săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă. [Cărămizile] sînt încă umede și moi, și netezimea lor e susceptibilă de a păstra orice urmă, evocînd timpurile cînd a fost născocită chaldeeana scriere cuneiformă. BOGZA, C. O. 219. ◊ (Substantivat) Descifrez cu mare ușurință hieroglifele egiptene și cuneiformele asiriene și babiloniene. HOGAȘ, H. 93.

!cuneifórm (-ne-i-) adj. m.; f. cuneifórmă, pl. cuneifórme

cuneifórm adj. n., s. n. (sil. -ne-i-), f. cuneifórmă; pl. n. și f. cuneifórme

CUNEIFÓRM, -Ă adj. Care este în formă de cui; cuneat. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, folosită de unele popoare din Orientul antic. // s.f. Literă folosită în acest sistem de scriere. // s.n. Unul din oasele tarsului. [Pron. -ne-i-. / < fr. cunéiforme, cf. lat. cuneus – cui, forma – formă].

CUNEIFÓRM, -Ă I. adj. în formă de cui. ♦ scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic. ◊ (s. f.) literă folosită în acest sistem de scriere. II. s. n. os al tarsului. (< fr. cunéiforme)

CUNEIFÓRM ~ă (~i, ~e) și substantival Care este în formă de cui. Literă cuneiformă.Scriere cuneiformă sistem de scriere, la unele popoare din Orientul antic, cu litere în formă de cuie. [Sil. -ne-i-] /<fr. cunéiforme

cuneiform a. 1. în formă de cuiu; 2. se zice de caracterele vechii scrisori a Asirienilor, Mezilor și Perșilor: fiecare literă e reprezentată prin semne în formă de cuie, felurit așezate și combinate.

*cuneifórm, -ă adj. (d. lat. cúneus, cuĭ, și forma, formă). În formă de cuĭ, ca vechile litere ale Asirienilor, Perșilor și Mezilor. V. sfenoid.

*cuneifórmă (-ne-i-) s. f., g.-d. art. cuneifórmei; pl. cuneifórme


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUNEIFÓRM, -Ă adj. (< fr. cuneiforme, cf. lat. cuneus – cui, forma – formă): în sintagma scriere cuneiformă (v.).

CUNEI- „pană, cui, colț”. ◊ L. cuneus, i „pană de despicat, colț” > fr. cunéi-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. cunei-.~flor (v. -flor), adj., cu flori în formă de pană; ~form (v. -form), adj., s. n., 1. adj., (Despre un sistem de scriere) Care utilizează litere în formă de cuie. 2. s. n., Unul dintre oasele tarsului. 3. s. n., Tract de fibre în funiculul posterior al măduvei spinării.

Intrare: cuneiform
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuneiform cuneiformul cuneiformă cuneiforma
plural cuneiformi cuneiformii cuneiforme cuneiformele
genitiv-dativ singular cuneiform cuneiformului cuneiforme cuneiformei
plural cuneiformi cuneiformilor cuneiforme cuneiformelor
vocativ singular
plural