4 definiții pentru cuneiform (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUNEIFORM, -Ă adj. Care este în formă de cui; cuneat. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, folosită de unele popoare din Orientul antic. // s.f. Literă folosită în acest sistem de scriere. // s.n. Unul din oasele tarsului. [Pron. -ne-i-. / < fr. cunéiforme, cf. lat. cuneus – cui, forma – formă].
CUNEIFORM, -Ă I. adj. în formă de cui. ♦ scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic. ◊ (s. f.) literă folosită în acest sistem de scriere. II. s. n. os al tarsului. (< fr. cunéiforme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuneiform adj. n., s. n. (sil. -ne-i-), f. cuneiformă; pl. n. și f. cuneiforme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CUNEI- „pană, cui, colț”. ◊ L. cuneus, i „pană de despicat, colț” > fr. cunéi-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. cunei-. □ ~flor (v. -flor), adj., cu flori în formă de pană; ~form (v. -form), adj., s. n., 1. adj., (Despre un sistem de scriere) Care utilizează litere în formă de cuie. 2. s. n., Unul dintre oasele tarsului. 3. s. n., Tract de fibre în funiculul posterior al măduvei spinării.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: cu-ne-i-form
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cuneiform, cuneiformesubstantiv neutru
- 1. Unul din oasele tarsului. DN
etimologie:
- cunéiforme DN