4 definiții pentru cuneiform (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUNEIFÓRM, -Ă adj. Care este în formă de cui; cuneat. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, folosită de unele popoare din Orientul antic. // s.f. Literă folosită în acest sistem de scriere. // s.n. Unul din oasele tarsului. [Pron. -ne-i-. / < fr. cunéiforme, cf. lat. cuneus – cui, forma – formă].

CUNEIFÓRM, -Ă I. adj. în formă de cui. ♦ scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic. ◊ (s. f.) literă folosită în acest sistem de scriere. II. s. n. os al tarsului. (< fr. cunéiforme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuneifórm adj. n., s. n. (sil. -ne-i-), f. cuneifórmă; pl. n. și f. cuneifórme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CUNEI- „pană, cui, colț”. ◊ L. cuneus, i „pană de despicat, colț” > fr. cunéi-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. cunei-.~flor (v. -flor), adj., cu flori în formă de pană; ~form (v. -form), adj., s. n., 1. adj., (Despre un sistem de scriere) Care utilizează litere în formă de cuie. 2. s. n., Unul dintre oasele tarsului. 3. s. n., Tract de fibre în funiculul posterior al măduvei spinării.

Intrare: cuneiform (s.n.)
cuneiform2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: cu-ne-i-form info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuneiform
  • cuneiformul
  • cuneiformu‑
plural
  • cuneiforme
  • cuneiformele
genitiv-dativ singular
  • cuneiform
  • cuneiformului
plural
  • cuneiforme
  • cuneiformelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuneiform (s.n.)

  • 1. Unul din oasele tarsului.
    surse: DN

etimologie: