2 intrări

17 definiții

CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] – Din tc. kumbara.

CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbará s. f.] – Din tc. kumbara.

CUMBARÁ, cumbarale, s. f. (Învechit) Obuz. Mortierele se numeau pive și abuzurile, cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. – Variantă: bumbará (TEODORESCU, P. P. 482) s. f.

cumbará (înv.) s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbarále, art. cumbarálele

cumbará s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbarále

CUMBARÁ s. v. mortier, obuz.

cumbará (cumbarále), s. f.1. Bombă, proiectil. – 2. Mortier, obuzier. Tc. kumbara (Șeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbará. Sec. XVIII, înv.Der. cumbaragiu, s. m. (artilerist), din tc. kumbaraci.

cumbará f. (turc. kumbara, granată [!], d. pers. hum-paré, hum-bara, boambă [!]). Vechĭ. Obuz (proĭectil de tun). Granată: granatarĭ cariĭ poartă la sine cumbarale de cele micĭ cu feștilă de aruncă din mînĭ (N. Cost. 2, 107). – Și comb-, gomb- și bumb- (după boambă).

BUMBARÁ s. f. v. cumbara.

BUMBARÁ s. f. v. cumbara.

cumbáră, cumbări, s.f. (reg.) cumătră, nașă, nănașă.

bumbarà f. odinioară, obuz pentru asvârlitul bombelor: cu tunuri și bumbarale POP. [Compromis popular între bumbă («bombă») și sinonimul său arhaic cumbara].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cumbara
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumbara cumbaraua
plural cumbarale cumbaralele
genitiv-dativ singular cumbarale cumbaralei
plural cumbarale cumbaralelor
vocativ singular
plural
bumbara
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bumbara bumbaraua
plural bumbarale bumbaralele
genitiv-dativ singular bumbarale bumbaralei
plural bumbarale bumbaralelor
vocativ singular
plural
Intrare: cumbară
cumbară
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumba cumbara
plural cumbări cumbările
genitiv-dativ singular cumbări cumbării
plural cumbări cumbărilor
vocativ singular
plural