Definiția cu ID-ul 443680:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cumbara (cumbarale), s. f. – 1. Bombă, proiectil. – 2. Mortier, obuzier. Tc. kumbara (Șeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbará. Sec. XVIII, înv. – Der. cumbaragiu, s. m. (artilerist), din tc. kumbaraci.