CUMAȘ², -Ă, cumași, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Om de nimic, rău; poamă, pramatie. – Din tc. kumaș.

CUMAȘ¹, (2) cumașuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. Sort, bucată de cumaș¹. – Cf. tc. kumaș.

CUMÂS s. n. Băutură preparată din lapte de iapă fermentat, foarte răspândit în unele regiuni din Asia Centrală. [Var.: cumis s. n.] – Din rus. kumîs.

comaș sn vz cumaș

cumaș [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 192/20 / V: com~ / Pl: (1-5) ~e, (6) ~i, ~e / E: tc kumaš] 1 sn (Îrg; iuz) Țesătură scumpă de mătase sau de bumbac, roșie sau albastră, din care se confecționau haine boierești. 3 sn (Reg; ccr) Haină boierească scumpă. 4 sn (Înv; Mol) Stofa de mătase pentru rochii. 5 sn (Reg; ccr) Rochia pe care nunii o iau miresei. 6 smf (Reg; irn) Pramatie.

cumâs sn [At: DEX² / V: ~mis / Pl: ? / E: rs кумыс] Băutură preparată din lapte de iapă fermentat, foarte răspândită în Asia Centrală.

cumis sn vz cumâs

CUMAȘ, (1) s. n., (2) cumași, -e,^[1] s. m. și f. 1. S. n. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. S. m. și f. Soi rău de om; poamă, pramatie. – Din tc. kumaș.

CUMÂS s. n. Băutură preparată din lapte de iapă fermentat, foarte răspândit în unele regiuni din Asia Centrală. [Var.: cumis s. n.] – Din rus. kumâs.

CUMAȘ s. n. 1. (Mold., învechit și arhaizant) Stofă (mai ales de mătase) pentru rochii. Numai cu beizade Alecu se împăca... Aștepta de la el cumaș de rochie pentru sine și galbeni pentru salbă. SADOVEANU, Z. C. 213. 2. Soi rău de om; poamă, pramatie. Îi știu pe toți ce cumaș sînt. CARAGIALE, S. U. 54.

CUMIS s. n. Băutură preparată din lapte de iapă fermentat, întrebuințată și în medicină, în anumite afecțiuni de stomac sau ca tonic.

CUMIS s.n. (Rar) Băutură făcută din lapte de iapă fermentat, întrebuințată și în medicină, în unele boli de stomac și ca tonic. [< it. cumis, cf. rus. kumis].

CUMÂS n. Produs lactat obținut prin fermentarea laptelui de iapă sau de cămilă, folosit și în medicină. /<rus. kumâs

cumaș n. 1. stofă de mătase: cumașuri de rochi FIL. 2. fig. om de valoare (mai adesea ironic). [Turc. KUMAȘ].

comáș, V. cumaș.

cumáș n., pl. urĭ și e (turc. kumaš, d. ar. komaš; bg. sîrb. kumaš). Rar azĭ. Stofă: un cumaș de rochie. – Și comaș.

cumaș¹ (om de nimic) (înv., reg.) s. m., pl. cumași

!cumaș² (țesătură) (înv.) s. n., (bucăți; sorturi) pl. cumașuri

cumâs (rar) s. n.

cumaș² (pramatie) (înv., reg.) s. m., pl. cumași

cumaș¹ (mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumașuri / cumașe

cumâs s. n.

cumaș (stofă de mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumașuri/cumașe

cumâs s. n.

cumaș (-șe), s. n. – 1. Brocart. – 2. Stofă de mătase. – 3. Soi, fel al unei persoane. – Mr. cumașă. Tc. kumaș (Șeineanu, II, 148; Miklosich, Türk. Elem., I, 336; Berneker 643; Lokotsch 1240); cf. ngr. ϰουμάσι, alb., bg., sp. kumaš. Sensul 3 este propriu și tc., și s-a propagat la stofă.

cumis s. m. – Băutură răcoritoare orientală, pe bază de lapte de iapă. Tc. kumiz (DAR).