CUMAȘ¹, (2) cumașuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. Sort, bucată de cumaș¹. – Cf. tc. kumaș.

cumaș [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 192/20 / V: com~ / Pl: (1-5) ~e, (6) ~i, ~e / E: tc kumaš] 1 sn (Îrg; iuz) Țesătură scumpă de mătase sau de bumbac, roșie sau albastră, din care se confecționau haine boierești. 3 sn (Reg; ccr) Haină boierească scumpă. 4 sn (Înv; Mol) Stofa de mătase pentru rochii. 5 sn (Reg; ccr) Rochia pe care nunii o iau miresei. 6 smf (Reg; irn) Pramatie.

CUMAȘ s. n. 1. (Mold., învechit și arhaizant) Stofă (mai ales de mătase) pentru rochii. Numai cu beizade Alecu se împăca... Aștepta de la el cumaș de rochie pentru sine și galbeni pentru salbă. SADOVEANU, Z. C. 213. 2. Soi rău de om; poamă, pramatie. Îi știu pe toți ce cumaș sînt. CARAGIALE, S. U. 54.

cumaș n. 1. stofă de mătase: cumașuri de rochi FIL. 2. fig. om de valoare (mai adesea ironic). [Turc. KUMAȘ].

cumáș n., pl. urĭ și e (turc. kumaš, d. ar. komaš; bg. sîrb. kumaš). Rar azĭ. Stofă: un cumaș de rochie. – Și comaș.

comaș sn vz cumaș

comáș, V. cumaș.

!cumaș² (țesătură) (înv.) s. n., (bucăți; sorturi) pl. cumașuri

cumaș¹ (mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumașuri / cumașe

cumaș (stofă de mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumașuri/cumașe

cumaș (-șe), s. n. – 1. Brocart. – 2. Stofă de mătase. – 3. Soi, fel al unei persoane. – Mr. cumașă. Tc. kumaș (Șeineanu, II, 148; Miklosich, Türk. Elem., I, 336; Berneker 643; Lokotsch 1240); cf. ngr. ϰουμάσι, alb., bg., sp. kumaš. Sensul 3 este propriu și tc., și s-a propagat la stofă.