2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMÁȘ1, (2) cumașuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. Sort, bucată de cumaș1. – Cf. tc. kumaș.

CUMÁȘ2, -Ă, cumași, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Om de nimic, rău; poamă, pramatie. – Din tc. kumaș.

cumaș [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 192/20 / V: com~ / Pl: (1-5) ~e, (6) ~i, ~e / E: tc kumaš] 1 sn (Îrg; iuz) Țesătură scumpă de mătase sau de bumbac, roșie sau albastră, din care se confecționau haine boierești. 3 sn (Reg; ccr) Haină boierească scumpă. 4 sn (Înv; Mol) Stofa de mătase pentru rochii. 5 sn (Reg; ccr) Rochia pe care nunii o iau miresei. 6 smf (Reg; irn) Pramatie.

CUMÁȘ, (1) s. n., (2) cumași, -e,[1] s. m. și f. 1. S. n. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. S. m. și f. Soi rău de om; poamă, pramatie. – Din tc. kumaș.

  1. Pentru acest sens lipsește forma de feminin singular. — gall

CUMÁȘ s. n. 1. (Mold., învechit și arhaizant) Stofă (mai ales de mătase) pentru rochii. Numai cu beizade Alecu se împăca... Aștepta de la el cumaș de rochie pentru sine și galbeni pentru salbă. SADOVEANU, Z. C. 213. 2. Soi rău de om; poamă, pramatie. Îi știu pe toți ce cumaș sînt. CARAGIALE, S. U. 54.

cumaș n. 1. stofă de mătase: cumașuri de rochi FIL. 2. fig. om de valoare (mai adesea ironic). [Turc. KUMAȘ].

cumáș n., pl. urĭ și e (turc. kumaš, d. ar. komaš; bg. sîrb. kumaš). Rar azĭ. Stofă: un cumaș de rochie. – Și comaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumáș2 (pramatie) (înv., reg.) s. m., pl. cumáși

cumáș1 (mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumáșuri / cumáșe

cumáș (stofă de mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumáșuri/cumáșe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cumáș (-șe), s. n.1. Brocart. – 2. Stofă de mătase. – 3. Soi, fel al unei persoane. – Mr. cumașă. Tc. kumaș (Șeineanu, II, 148; Miklosich, Türk. Elem., I, 336; Berneker 643; Lokotsch 1240); cf. ngr. ϰουμάσι, alb., bg., sp. kumaš. Sensul 3 este propriu și tc., și s-a propagat la stofă.

Intrare: cumaș (persoană)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumaș
  • cumașul
  • cumașu‑
plural
  • cumași
  • cumașii
genitiv-dativ singular
  • cumaș
  • cumașului
plural
  • cumași
  • cumașilor
vocativ singular
  • cumașule
  • cumașe
plural
  • cumașilor
Intrare: cumaș (stofă)
cumaș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumaș
  • cumașul
  • cumașu‑
plural
  • cumașuri
  • cumașurile
genitiv-dativ singular
  • cumaș
  • cumașului
plural
  • cumașuri
  • cumașurilor
vocativ singular
plural
cumaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumaș
  • cumașul
  • cumașu‑
plural
  • cumașe
  • cumașele
genitiv-dativ singular
  • cumaș
  • cumașului
plural
  • cumașe
  • cumașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cumaș, -ă (persoană) cumașă

etimologie:

cumaș (stofă)

  • 1. învechit regional (numai) singular Stofă (de mătase) pentru rochii.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Numai cu beizade Alecu se împăca... Aștepta de la el cumaș de rochie pentru sine și galbeni pentru salbă. SADOVEANU, Z. C. 213.
      surse: DLRLC
  • 2. Sort, bucată de cumaș.
    surse: DEX '09

etimologie: