13 definiții pentru culpabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULPÁBIL, -Ă, culpabili, -e, adj. (Despre o persoană) Care a săvârșit un delict, care se află în culpă; vinovat. – Din fr. coupable, lat. culpabilis.

CULPÁBIL, -Ă, culpabili, -e, adj. (Despre o persoană) Care a săvârșit un delict, care se află în culpă; vinovat. – Din fr. coupable, lat. culpabilis.

culpabil, ~ă smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: lat culpabilis, fr coulpable] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict Si: vinovat.

CULPÁBIL, -Ă, culpabíli, -e, adj. (Jur.) Care a săvîrșit o culpă, un delict; vinovat.

CULPÁBIL, -Ă adj. Care a săvârșit o culpă; vinovat. [< lat. culpabilis].

CULPÁBIL, -Ă adj. care se află în culpă; vinovat. (< lat. culpabilis)

CULPÁBIL ~ă (~i, ~e) jur. Care a săvârșit un delict; vinovat. /<fr. coulpable, lat. culpabilis

culpabil a. 1. vinovat, care a săvârșit o crimă; 2. vrednic de pedeapsă: faptă culpabilă.

*culpábil, -ă adj. (lat. culpabilis). Vinovat. Demn de pedeapsă: faptă culpabilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culpábil adj. m., pl. culpábili; f. culpábilă, pl. culpábile

culpábil adj. m., pl. culpábili; f. sg. culpábilă, pl. culpábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULPÁBIL adj. v. vinovat.

CULPABIL adj. (JUR.) vinovat, (înv.) culpeș, greșit. (Arestatul a fost găsit ~.)

Intrare: culpabil
culpabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culpabil
  • culpabilul
  • culpabilu‑
  • culpabilă
  • culpabila
plural
  • culpabili
  • culpabilii
  • culpabile
  • culpabilele
genitiv-dativ singular
  • culpabil
  • culpabilului
  • culpabile
  • culpabilei
plural
  • culpabili
  • culpabililor
  • culpabile
  • culpabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culpabil

etimologie: