CULISĂ, culise, s. f. 1. Spațiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă folosit și pentru a sugera cadrul unde se petrec sau se hotărăsc unele acțiuni dramatice la care publicul nu asistă. 2. Fig. (La pl.; peior.) Dedesubturile unor acțiuni sau ale unei stări de fapt; mașinație, înscenare, intrigă. ◊ Loc. adv. În culise = în ascuns, în secret. 3. Scobitură rectilinie de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă; p. ext. piesa care alunecă de-a lungul acestei scobituri. – Din fr. coulisse.

culisă sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~se / E: fr coulisse] 1 Bucată de pânză pictată și întinsă pe un pervaz de lemn, întrebuințată pe scenele teatrelor pentru a forma decorul. 2 Spațiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă. 3 (Fig; lpl; uneori prt) Dedesubturile unei acțiuni (sau stări de fapt). 4 (Îlav) În ~se În secret. 5 (Pex; fig) Loc unde se discută în secret probleme de interes public. 6 (Mec) Jgheab de-a lungul căruia alunecă o piesă mobilă. 7 (Mec; pex) Sistemul culisă (6). 8 (Pex) Piesă mobilă.

CULISĂ, culise, s. f. 1. Spațiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă. 2. Fig. (La pl.; peior.) Dedesubturile unor acțiuni sau ale unei stări de fapt; mașinație, înscenare, intrigă. ◊ Loc. adv. În culise = în ascuns, în secret. 3. Scobitură rectilinie de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă; p. ext. piesa care alunecă de-a lungul acestei scobituri. – Din fr. coulisse.

CULISĂ, culise, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Partea scenei situată îndărătul decorurilor, unde așteaptă actorii înainte de a intra în scenă. Stănică se duce pîn’la culise și strigă: Condurache!... fă degrabă niște pîrjoale. NEGRUZZI, S. III 78. ◊ Fig. (Numai la pl.) Dedesubturile unei întîmplări, ale unei situații. Care ar fi culisele acestei afaceri? ◊ Loc. adv. În culise = în secret, în ascuns. Parlamentarii burghezi fac în culise tranzacții pe spinarea poporului. 2. (Mec.) Scobitură rectilinie (sau sistem de scobituri rectilinii paralele) de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă; p. ext. piesa care alunecă de-a lungul acestei scobituri.

CULISĂ s.f. 1. Parte a scenei situată înapoia decorurilor. ♦ (Fig.; la pl.) Ceea ce se ascunde înapoia unui fapt, unui eveniment; dedesubturile unei situații. 2. Scobitură dreaptă în care alunecă o piesă mobilă; ghidaj; (p. ext.) piesă care alunecă de-a lungul acestei scobituri. ♦ Partea mobilă a unui instrument de suflat din alamă. [< fr. coulisse].

CULISĂ s. f. 1. parte a unei scene de teatru înapoia decorurilor. ◊ (fig.; pl.) aranjament secret, dedesubturile unei situații, acțiuni. ♦ în ~ e = în ascuns, în secret. 2. scobitură dreaptă în care alunecă o piesă mobilă; ghidaj. 3. partea mobilă a tubului unui instrument muzical de suflat din alamă. 4. tiv, pliu la o haină, la o stofă, prin care trece un cordon ori un șiret ce se strânge. 5. (fin.) bursă neoficială care funcționează pe lângă bursa oficială, la care se efectuează tranzacțiile cu valorile mobiliare neadmise la cotare. (< fr. coulisse)

regizor-culise s. m. Responsabil cu pregătirile din culise pentru buna desfășurare a unui spectacol ◊ „Teatrul C. Nottara anunță concurs pentru un post de regizor-culise.” I.B. 1 XI 61 p. 4 (din regizor [de] culise)

CULISĂ ~e f. 1) Partea de scenă aflată în spatele decorurilor de unde intră actorii în scenă. 2) fig. Ceea ce se ascunde îndărătul unui fapt; dedesubt; mașinație. ◊ În ~e pe ascuns. 3) Scobitură rectilinie în care alunecă o piesă mobilă. 4) Piesă care alunecă în această scobitură. /<fr. coullisse

culisă f. 1. pervaz, acoperit cu pânză zugrăvită și mobilă, care formează decorațiunea unui teatru, la stânga și la dreapta scenei; 2. spațiu coprins între culise.

*culísă f., pl. e (fr. coulisse, d. couler, a curge). Pl. Intrările și ieșirile din laturile sceneĭ, pe unde apar și dispar actoriĭ. Fig. Locu unde se prepară ceva, dar de unde nu se arată de cît ceĭa ce trebuĭe să se vadă: culisele politiciĭ.

culisă s. f., g.-d. art. culisei; pl. culise (și: în ~)

culisă s. f., g.-d. art. culisei; pl. culise

culisă s. f., g.-d. art. culisei; pl. culise

culisă (< fr. coulisse), partea mobilă a tubului trombonului* ce alunecă în sus și în jos pe partea fixă a tuburilor paralele ale instr. Deplasând c., prin manevrarea acesteia cu mână dreaptă, executantul prelungește sau scurtează coloana de aer, modificând astfel înălțimea* sunetelor.