CULISĂ, culise, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Partea scenei situată îndărătul decorurilor, unde așteaptă actorii înainte de a intra în scenă. Stănică se duce pîn’la culise și strigă: Condurache!... fă degrabă niște pîrjoale. NEGRUZZI, S. III 78. ◊ Fig. (Numai la pl.) Dedesubturile unei întîmplări, ale unei situații. Care ar fi culisele acestei afaceri? ◊ Loc. adv. În culise = în secret, în ascuns. Parlamentarii burghezi fac în culise tranzacții pe spinarea poporului. 2. (Mec.) Scobitură rectilinie (sau sistem de scobituri rectilinii paralele) de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă; p. ext. piesa care alunecă de-a lungul acestei scobituri.