înscenare sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 66 / Pl: ~nări / E: înscena] 1 Punere în scenă a unui spectacol. 2 (Fig; prt) Punere la cale a unor acțiuni rău intenționate spre a aduce cuiva prejudicii Si: uneltire.

ÎNSCENARE, înscenări, s. f. Acțiunea de a înscena. Spune că a văzut jandarmi trăgînd în noi... Înscenare... Așa a raportat domnului comandant de regiment. CAMILAR, N. I 178.

ÎNSCENARE s.f. Acțiunea de a înscena și rezultatul ei. [< înscena].

înscenare s. f., g.-d. art. înscenării; pl. înscenări

înscenare s. f., g.-d. art. înscenării; pl. înscenări

înscenare s. f., g.-d. art. înscenării; pl. înscenări

ÎNSCENARE s. 1. v. regie. 2. (fig.) mascaradă. (Ce e această ~?)

ÎNSCENARE s. 1. montare, regie, artă regizorală, punere în scenă, (rar) regizorat, (înv.) scenariu. 2. (fig.) mascaradă. (Ce e această ~?)