10 definiții pentru culic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULÍC, culici, s. m. (La pl.) Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen. – Et. nec.

CULÍC, culici, s. m. (La pl.) Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen. – Et. nec.

culic sm [At: MARIAN, O. II, 304 / V: ~ici / Pl: ~ici / E: rs кулик] (Orn; reg) 1-2 Pasări de apă cu pene alb-trandafirii pe piept, cu aripi negre și ciocul lung și negru, care trăiesc pe lângă bălți și mlaștini (Himantopus rufipes și Candidus). 3 Pasăre de apă cu ciocul lung, negru și încovoiat, care trăiește pe lângă mare (Recurvirostra avocetta). 4 Pasărea de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penaj brun-închis sau brun-ruginiu Si: fluerar, șneap (Numenius argnatus). 5 (Ic) -mare Pasărea Haematopus ostralegus.

CULÍC ~ci m. 1) la pl. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și arcuit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu. 2) Pasăre din acest gen. /<rus. kuliku

culíc și culícĭ m. (rut. rus. kulik, id.). Numele unor păsărĭ care trăĭesc pe malurile apelor: un fel de becață cu cĭocu puțin încovoĭat în jos (numenius arquatus); alta, de forma berzeĭ, dar mult maĭ mică (himántopus cábdidus); alta, tot așa, cu cĭocu încovoĭat în sus (recurvirostra avocetta).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULIC-DE-MÁRE s. v. scoicar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

culíc (culíci), s. m. – Nume dat diferitelor păsări acvatice (Himantopus rufipes; Haematopus ostralegus; Recurvirostra avocetta). – Var. culici. Rus. kulik „sitar” (DAR).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CULÍC s. m. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos și cu penajul brun-închis sau brun-argintiu, care cuibăresc în Deltă sau sînt doar de pasaj. În România se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu două dungi închise pe cap; c. cu cioc subțire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.

Intrare: culic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culic
  • culicul
  • culicu‑
plural
  • culici
  • culicii
genitiv-dativ singular
  • culic
  • culicului
plural
  • culici
  • culicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culic

  • 1. (la) plural Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu (Numenius).
    surse: DEX '09

etimologie: