14 definiții pentru culbec cubelc

CULBÉC, culbeci, s. m. (Reg.) Melc. [Var.: cubélc s. m.] – Et. nec.

CULBÉC, culbeci, s. m. (Reg.) Melc. [Var.: cubélc s. m.] – Et. nec.

CULBÉC, culbeci, s. m. (Regional) Melc. Șapte coarne cumu-s coarnele culbecilor creșteau și scădeau. C. PETRESCU, Î. II 9. Culbeci înseamnă melci. ALECSANDRI, T. 1770.

culbéc (reg.) s. m., pl. culbéci

culbéc s. m., pl. culbéci

CULBÉC s. v. gasteropod, gastropod, melc.

culbéc (culbéci), s. m. – Melc. – Var. culbeci, colbec(i), (cu)culbec, cucumelc, cotobelc, codobelc, cocobelc, cocobeică, cuculbeu, culcubeu, etc. Origine incertă, dar probabil expresivă. DAR tratează separat codobelc, pe care îl consideră der. de la coadă și berc, cu sensul de „fără coadă”, care se potrivește efectiv melcului; însă această der. nu pare naturală. Este mai probabil vorba de o repetiție expresivă, cu alternanța consoanelor, fenomen foarte cunoscut în toate limbile, cf. tura-vura, tanda-manda, cioc-boc, cîr-mîr, etc. Dacă se admite această ipoteză, plecîndu-se, cum pare că trebuie să se facă, de la limbajul copiilor, în care se folosesc exclusiv multe din var., am avea, plecînd de la melc, o formulă de tipul *melcu belcu (înțeleasă ca *mel cubelcu), care, cu reduplicarea sa firească *melcu cubelcu, este deajuns pentru a explica toate formele cuvîntului. Pînă acum sînt puține studii asupra acestuia. Pentru Philippide, II, 710, este pur și simplu obscură; Byck-Graur, BL, I, 23, cred că forma primitivă este cubelci, su sing. analog; iar Scriban o explică prin *ciulbec, metateză de la belciug.

CULBÉC ~ci m. reg. Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o scoică în spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile; melc. /Orig. nec.

culbéc, culbéci, s.m. (reg.) 1. melc, bourel. 2. conci, coc. 3. belciug, cercel, inel, ochi.

culbec m. Mold. melc: culbecii cari fac coarne, purtându-și casa 'n spinare AL. [Scurtat din Tr. cuculbec = cucubelc (v. cocobelciu)].

culbéc (Mold. sud), colbéc, cobélc și cobélcĭ (nord) și culbécĭ, cubélcĭ (vechĭ) m. (met. din cĭubelc, ĭar acesta din belcĭug, adică „răsucit, spiralat”. V. culcubăŭ și curcubeŭ). O moluscă gasteropodă care poartă cu ĭa [!] o scoĭcă spiralată (în Munt. melc). Anat. O parte din ăuntru [!] urechiĭ. – În Ban. cucumelcĭ (V. melc).

CUBÉLC s. m. v. culbec.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

culbéc s. v. GASTEROPOD. GASTROPOD. MELC.

Intrare: culbec
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cubelc cubelcul
plural cubelci cubelcii
genitiv-dativ singular cubelc cubelcului
plural cubelci cubelcilor
vocativ singular cubelcule, cubelce
plural cubelcilor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culbec culbecul
plural culbeci culbecii
genitiv-dativ singular culbec culbecului
plural culbeci culbecilor
vocativ singular culbecule, culbece
plural culbecilor

culbec cubelc

  • 1. regional Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o scoică în spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: gasteropod melc 2 exemple
    exemple
    • Șapte coarne cumu-s coarnele culbecilor creșteau și scădeau. C. PETRESCU, Î. II 9.
      surse: DLRLC
    • Culbeci înseamnă melci. ALECSANDRI, T. 1770.
      surse: DLRLC

etimologie: