15 definiții pentru culbec cubelc

culbec sm [At: DOSOFTEI, PS. 189 / V: col~, ~eciu, cubec, cobelciu, cucubelc, cocobelciu, cucumalc, cucumelc, cucumelciu / Pl: ~eci / E: pbl etm codobelc + melc] 1 (Zlg; Mol; Buc) Melc. 2 (Pop; îs) ~ecii ochilor Lumina ochilor. 3 (Reg) Cochilie goală de melc. 4 (Reg) Conci. 5 (Îrg; îf cobelciu) Inel. 6 (Îrg; îf cobelciu) Cercel. 7 (Îrg; pex; îf cobelciu) Belciug.

CULBÉC, culbeci, s. m. (Reg.) Melc. [Var.: cubélc s. m.] – Et. nec.

CULBÉC, culbeci, s. m. (Reg.) Melc. [Var.: cubélc s. m.] – Et. nec.

CULBÉC, culbeci, s. m. (Regional) Melc. Șapte coarne cumu-s coarnele culbecilor creșteau și scădeau. C. PETRESCU, Î. II 9. Culbeci înseamnă melci. ALECSANDRI, T. 1770.

culbéc (reg.) s. m., pl. culbéci

culbéc s. m., pl. culbéci

CULBÉC s. v. gasteropod, gastropod, melc.

culbéc (culbéci), s. m. – Melc. – Var. culbeci, colbec(i), (cu)culbec, cucumelc, cotobelc, codobelc, cocobelc, cocobeică, cuculbeu, culcubeu, etc. Origine incertă, dar probabil expresivă. DAR tratează separat codobelc, pe care îl consideră der. de la coadă și berc, cu sensul de „fără coadă”, care se potrivește efectiv melcului; însă această der. nu pare naturală. Este mai probabil vorba de o repetiție expresivă, cu alternanța consoanelor, fenomen foarte cunoscut în toate limbile, cf. tura-vura, tanda-manda, cioc-boc, cîr-mîr, etc. Dacă se admite această ipoteză, plecîndu-se, cum pare că trebuie să se facă, de la limbajul copiilor, în care se folosesc exclusiv multe din var., am avea, plecînd de la melc, o formulă de tipul *melcu belcu (înțeleasă ca *mel cubelcu), care, cu reduplicarea sa firească *melcu cubelcu, este deajuns pentru a explica toate formele cuvîntului. Pînă acum sînt puține studii asupra acestuia. Pentru Philippide, II, 710, este pur și simplu obscură; Byck-Graur, BL, I, 23, cred că forma primitivă este cubelci, su sing. analog; iar Scriban o explică prin *ciulbec, metateză de la belciug.

CULBÉC ~ci m. reg. Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o scoică în spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile; melc. /Orig. nec.

culbéc, culbéci, s.m. (reg.) 1. melc, bourel. 2. conci, coc. 3. belciug, cercel, inel, ochi.

culbec m. Mold. melc: culbecii cari fac coarne, purtându-și casa ’n spinare AL. [Scurtat din Tr. cuculbec = cucubelc (v. cocobelciu)].

culbéc (Mold. sud), colbéc, cobélc și cobélcĭ (nord) și culbécĭ, cubélcĭ (vechĭ) m. (met. din cĭubelc, ĭar acesta din belcĭug, adică „răsucit, spiralat”. V. culcubăŭ și curcubeŭ). O moluscă gasteropodă care poartă cu ĭa o scoĭcă spiralată (în Munt. melc). Anat. O parte din ăuntru urechiĭ. – În Ban. cucumelcĭ (V. melc).

CUBÉLC s. m. v. culbec.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

culbec s. v. GASTEROPOD. GASTROPOD. MELC.

Intrare: culbec
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culbec
  • culbecul
  • culbecu‑
plural
  • culbeci
  • culbecii
genitiv-dativ singular
  • culbec
  • culbecului
plural
  • culbeci
  • culbecilor
vocativ singular
  • culbecule
  • culbece
plural
  • culbecilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cubelc
  • cubelcul
  • cubelcu‑
plural
  • cubelci
  • cubelcii
genitiv-dativ singular
  • cubelc
  • cubelcului
plural
  • cubelci
  • cubelcilor
vocativ singular
  • cubelcule
  • cubelce
plural
  • cubelcilor
* forme elidate – (arată)

culbec cubelc

  • 1. regional Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o scoică în spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: gasteropod melc 2 exemple
    exemple
    • Șapte coarne cumu-s coarnele culbecilor creșteau și scădeau. C. PETRESCU, Î. II 9.
      surse: DLRLC
    • Culbeci înseamnă melci. ALECSANDRI, T. 1770.
      surse: DLRLC

etimologie: