2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

culant, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. IV, 85 / Pl: ~nți, ~e / E: fr coulant] (Frm) 1 (Înv; d. stil) Curgător. 2 (Fig; d. oameni) Generos. 3 (Fig) Cu care te poți înțelege ușor.

culanță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: ger Kulanz] Comportare culantă (2).

CULÁNT, -Ă, culanți, -te, adj. Cu care te poți înțelege ușor, care dovedește amabilitate, dărnicie; amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.; despre stil) Curgător. – Din fr. coulant.

CULÁNT, -Ă, culanți, -te, adj. Cu care te poți înțelege ușor, care dovedește amabilitate, dărnicie; amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.; despre stil) Curgător. – Din fr. coulant.

CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz.

CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz.

CULÁNT, -Ă, culanți, -te, adj. (Franțuzism rar, despre oameni) Cu care te poți înțelege ușor. V. amabil, serviabil.

CULÁNT, -Ă adj. 1. (Rar; despre oameni) Indulgent, ușor acomodabil; amabil; mărinimos, darnic. 2. (Despre stil) Curgător. /< fr. coulant].

CULÁNȚĂ s.f. Indulgență, amabilitate; mărinimie. [Cf. germ. Kulanz].

CULÁNT, -Ă adj. generos; mărinimos, darnic. (< fr. coulant)

CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz)

CULÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Cu care te poți înțelege ușor; caracterizat prin bunăvoință; binevoitor. /<fr. coulant

*culánt, -ă adj. (fr. coulant, curgător, ușor în afacerĭ, d. couler, a curge, care e lat. colare. V. strecor). Care nu face dificultățĭ în afacerĭ, prompt: om culant, bancă culantă. Adv. În mod culant.

*culánță f., pl. e (d. culant). Calitatea de a fi culant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culánt adj. m., pl. culánți; f. culántă, pl. culánte

culánt adj. m., pl. culánți; f. sg. culántă, pl. culánte

culánță s. f., g.-d. art. culánței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULÁNȚĂ s. v. dărnicie.

CULANT adj. darnic, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.)

CULANȚĂ s. dărnicie, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)

Intrare: culant
culant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culant
  • culantul
  • culantu‑
  • culantă
  • culanta
plural
  • culanți
  • culanții
  • culante
  • culantele
genitiv-dativ singular
  • culant
  • culantului
  • culante
  • culantei
plural
  • culanți
  • culanților
  • culante
  • culantelor
vocativ singular
plural
Intrare: culanță
culanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culanță
  • culanța
plural
genitiv-dativ singular
  • culanțe
  • culanței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)