12 definiții pentru culant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULANT, -Ă, culanți, -te, adj. Cu care te poți înțelege ușor, care dovedește amabilitate, dărnicie; amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.; despre stil) Curgător. – Din fr. coulant.

CULANT, -Ă, culanți, -te, adj. Cu care te poți înțelege ușor, care dovedește amabilitate, dărnicie; amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.; despre stil) Curgător. – Din fr. coulant.

culant, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. IV, 85 / Pl: ~nți, ~e / E: fr coulant] (Frm) 1 (Înv; d. stil) Curgător. 2 (Fig; d. oameni) Generos. 3 (Fig) Cu care te poți înțelege ușor.

CULANT, -Ă, culanți, -te, adj. (Franțuzism rar, despre oameni) Cu care te poți înțelege ușor. V. amabil, serviabil.

CULANT, -Ă adj. 1. (Rar; despre oameni) Indulgent, ușor acomodabil; amabil; mărinimos, darnic. 2. (Despre stil) Curgător. /< fr. coulant].

CULANT, -Ă adj. generos; mărinimos, darnic. (< fr. coulant)

CULANT ~tă (~ți, ~te) livr. Cu care te poți înțelege ușor; caracterizat prin bunăvoință; binevoitor. /<fr. coulant

*culánt, -ă adj. (fr. coulant, curgător, ușor în afacerĭ, d. couler, a curge, care e lat. colare. V. strecor). Care nu face dificultățĭ în afacerĭ, prompt: om culant, bancă culantă. Adv. În mod culant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

culant adj. m., pl. culanți; f. culantă, pl. culante

culant adj. m., pl. culanți; f. culantă, pl. culante

culant adj. m., pl. culanți; f. sg. culantă, pl. culante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CULANT adj. darnic, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.)

Intrare: culant
culant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culant
  • culantul
  • culantu‑
  • culantă
  • culanta
plural
  • culanți
  • culanții
  • culante
  • culantele
genitiv-dativ singular
  • culant
  • culantului
  • culante
  • culantei
plural
  • culanți
  • culanților
  • culante
  • culantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culant, culantăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.