11 definiții pentru culant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULÁNT, -Ă, culanți, -te, adj. Cu care te poți înțelege ușor, care dovedește amabilitate, dărnicie; amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.; despre stil) Curgător. – Din fr. coulant.

CULÁNT, -Ă, culanți, -te, adj. Cu care te poți înțelege ușor, care dovedește amabilitate, dărnicie; amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.; despre stil) Curgător. – Din fr. coulant.

culant, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. IV, 85 / Pl: ~nți, ~e / E: fr coulant] (Frm) 1 (Înv; d. stil) Curgător. 2 (Fig; d. oameni) Generos. 3 (Fig) Cu care te poți înțelege ușor.

CULÁNT, -Ă, culanți, -te, adj. (Franțuzism rar, despre oameni) Cu care te poți înțelege ușor. V. amabil, serviabil.

CULÁNT, -Ă adj. 1. (Rar; despre oameni) Indulgent, ușor acomodabil; amabil; mărinimos, darnic. 2. (Despre stil) Curgător. /< fr. coulant].

CULÁNT, -Ă adj. generos; mărinimos, darnic. (< fr. coulant)

CULÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Cu care te poți înțelege ușor; caracterizat prin bunăvoință; binevoitor. /<fr. coulant

*culánt, -ă adj. (fr. coulant, curgător, ușor în afacerĭ, d. couler, a curge, care e lat. colare. V. strecor). Care nu face dificultățĭ în afacerĭ, prompt: om culant, bancă culantă. Adv. În mod culant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culánt adj. m., pl. culánți; f. culántă, pl. culánte

culánt adj. m., pl. culánți; f. sg. culántă, pl. culánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULANT adj. darnic, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.)

Intrare: culant
culant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culant
  • culantul
  • culantu‑
  • culantă
  • culanta
plural
  • culanți
  • culanții
  • culante
  • culantele
genitiv-dativ singular
  • culant
  • culantului
  • culante
  • culantei
plural
  • culanți
  • culanților
  • culante
  • culantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culant

etimologie: