21 de definiții pentru cuhnie cuhne cuină cuine cuinie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuhnie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 105/1 / V: (Mun) cucn~, (Olt; Trs) cun~, (Mun) cuin~, (Trs) ~nă, (Mar) ~ne, (Ban) cună, (Trs; Ban) cuină, (Ban) cohnă, cogne, (Trs) cunhă, conihă, cumnă, comne, coină, coihă / Pl: ~ii / E: cf ucr кухня] (Reg) 1 Bucătărie. 2 Bucătărie de vară. 3 Bucătărie de campanie. 4 (Pgn) Loc unde se gătește mâncare. 5 Bucătăria principală a unei mănăstiri. 6 Totalitatea alimentelor pentru întreținerea unei gospodării. 7 Locuință modestă cu camere mici, pentru personalul casnic. 8 Încăpere mică și sărăcăcioasă. 9 Trăsură închisă.

CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s. f.] – Din ucr. kuhnja.

CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s. f.] – Din ucr. kuhnja.

CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Regional) 1. Bucătărie. La cuhnia conacului lui Grigore Vîrnav s-au tăiat în acele zile... douăzeci și opt de curcani. GALAN, Z. R. 75. Dimineața, cînd a vîrît capul în cuhnia strîmtă a gospodinei, căutînd apă... Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile. SADOVEANU, N. P. 185. Cucoana Paraschiva, din cuhnia în care priveghea bătutul putineilor, îl zărea cu coada ochilor. MACEDONSKI, O. III 5. 2. Clădire modestă, cu încăperi mici; cameră sărăcăcioasă. Cînd se uită în colțul cuhniei și văzu patul strîmb, tare ca piatra, o cuprinse frica de noapte. CAMILAR, TEM. 244. Flăcăul intră într-un fel de cuhnie străveche. CAMILAR, N. II 21. – Pronunțat: -ni-e. – Variante: cúhne (SADOVEANU, N. F. 14, NEGRUZZI, S. II 236, I. IONESCU, D. 206). cuínă (DUMITRIU, V. I. 19, ODOBESCU, S. I 126), cúine (CARAGIALE, O. VII 37), cuínie (ODOBESCU, S. A. 130) s. f.

cuhnie f. Mold. cuine. [Rus. KUHNĬA].

CÚHNE s. f. v. cuhnie.

CÚINĂ s. f. v. cuhnie.

CÚINE s. f. v. cuhnie.

CUINÍE s. f. v. cuhnie.

cuine f. bucătărie. [Serb. KUINA].

cúhne f. (rut. rus. kúhnĕa, pol. kuchnia, d. vgerm. kúchina, ngerm. küche, d. lat. coquina, id.; sîrb. kujna). Nord. Bucătărie. Vechĭ. Butcă (cupeŭ). – În vest și cuĭne (d. sîrb.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúhnie (reg.) (-ni-e) s. f., art. cúhnia (-ni-a), g.-d. art. cúhniei; pl. cúhnii, art. cúhniile (-ni-i-)

cúhnie s. f. (sil. -ni-e), art. cúhnia (sil. -ni-a), g.-d. art. cúhniei; pl. cúhnii, art. cúhniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚHNIE s. v. bucătărie.

CÚHNIE s. (înv.) cămară. (~ era o trăsură închisă.)

*CUHNIE s. (înv.) cămară. (~ era o trăsură închisă.)

CÚINĂ s. v. bucătărie.

arată toate definițiile

Intrare: cuhnie
  • silabație: cuh-ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuhnie
  • cuhnia
plural
  • cuhnii
  • cuhniile
genitiv-dativ singular
  • cuhnii
  • cuhniei
plural
  • cuhnii
  • cuhniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuină
  • cuina
plural
  • cuini
  • cuinile
genitiv-dativ singular
  • cuini
  • cuinii
plural
  • cuini
  • cuinilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuine
  • cuinea
plural
  • cuini
  • cuinile
genitiv-dativ singular
  • cuini
  • cuinii
plural
  • cuini
  • cuinilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuinie
  • cuinia
plural
  • cuinii
  • cuiniile
genitiv-dativ singular
  • cuinii
  • cuiniei
plural
  • cuinii
  • cuiniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuhne
  • cuhnea
plural
  • cuhni
  • cuhnile
genitiv-dativ singular
  • cuhni
  • cuhnii
plural
  • cuhni
  • cuhnilor
vocativ singular
plural

cuhnie cuhne cuină cuine cuinie

  • surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • La cuhnia conacului lui Grigore Vîrnav s-au tăiat în acele zile... douăzeci și opt de curcani. GALAN, Z. R. 75.
      surse: DLRLC
    • Dimineața, cînd a vîrît capul în cuhnia strîmtă a gospodinei, căutînd apă... Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile. SADOVEANU, N. P. 185.
      surse: DLRLC
    • Cucoana Paraschiva, din cuhnia în care priveghea bătutul putineilor, îl zărea cu coada ochilor. MACEDONSKI, O. III 5.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești.
      surse: DEX '09
  • 2. regional Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cînd se uită în colțul cuhniei și văzu patul strîmb, tare ca piatra, o cuprinse frica de noapte. CAMILAR, TEM. 244.
      surse: DLRLC
    • Flăcăul intră într-un fel de cuhnie străveche. CAMILAR, N. II 21.
      surse: DLRLC

etimologie: