cuhnie cuină cuine cuinie cuhne

  • 1. Bucătărie.
    surse: DEX '09 DLRLC regional 3 exemple
    exemple
    • La cuhnia conacului lui Grigore Vîrnav s-au tăiat în acele zile... douăzeci și opt de curcani. GALAN, Z. R. 75.
      surse: DLRLC
    • Dimineața, cînd a vîrît capul în cuhnia strîmtă a gospodinei, căutînd apă... Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile. SADOVEANU, N. P. 185.
      surse: DLRLC
    • Cucoana Paraschiva, din cuhnia în care priveghea bătutul putineilor, îl zărea cu coada ochilor. MACEDONSKI, O. III 5.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești.
      surse: DEX '09
  • 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cînd se uită în colțul cuhniei și văzu patul strîmb, tare ca piatra, o cuprinse frica de noapte. CAMILAR, TEM. 244.
      surse: DLRLC
    • Flăcăul intră într-un fel de cuhnie străveche. CAMILAR, N. II 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

11 definiții

CÚHNIE s. (înv.) cămară. (~ era o trăsură închisă.)

CÚHNIE s. v. bucătărie.

cúhnie (cúhnii), s. f.1. Bucătărie. – 2. Dependință, cameră ocupată de servitori. – 3. (Înv.) Trăsură. – Var. cuhne, cu(h)nă, cuină. Sl. (rus., rut., slov., cr.) kuhnja, sb. kuina (Miklosich, Slaw. Elem., 27: Cihac, II, 86); cf. ngr. ϰούχνη (Meyer, Neugr. St., II, 37).

cuhnie f. Mold. cuine. [Rus. KUHNĬA].

CÚINĂ s. v. bucătărie.

cuine f. bucătărie. [Serb. KUINA].

cúhne f. (rut. rus. kúhnĕa, pol. kuchnia, d. vgerm. kúchina, ngerm. küche, d. lat. coquina, id.; sîrb. kujna). Nord. Bucătărie. Vechĭ. Butcă (cupeŭ). – În vest și cuĭne (d. sîrb.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

*CÚHNIE s. (înv.) cămáră. (~ era o trăsură închisă.)

Intrare: cuhnie
substantiv feminin (F43) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuină cuina
plural cuini cuinile
genitiv-dativ singular cuini cuinii
plural cuini cuinilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuhnie cuhnia
plural cuhnii cuhniile
genitiv-dativ singular cuhnii cuhniei
plural cuhnii cuhniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuine cuinea
plural cuini cuinile
genitiv-dativ singular cuini cuinii
plural cuini cuinilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuinie cuinia
plural cuinii cuiniile
genitiv-dativ singular cuinii cuiniei
plural cuinii cuiniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuhne cuhnea
plural cuhni cuhnile
genitiv-dativ singular cuhni cuhnii
plural cuhni cuhnilor
vocativ singular
plural

17 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s. f.] – Din ucr. kuhnja.

CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s. f.] – Din ucr. kuhnja.

CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Regional) 1. Bucătărie. La cuhnia conacului lui Grigore Vîrnav s-au tăiat în acele zile... douăzeci și opt de curcani. GALAN, Z. R. 75. Dimineața, cînd a vîrît capul în cuhnia strîmtă a gospodinei, căutînd apă... Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile. SADOVEANU, N. P. 185. Cucoana Paraschiva, din cuhnia în care priveghea bătutul putineilor, îl zărea cu coada ochilor. MACEDONSKI, O. III 5. 2. Clădire modestă, cu încăperi mici; cameră sărăcăcioasă. Cînd se uită în colțul cuhniei și văzu patul strîmb, tare ca piatra, o cuprinse frica de noapte. CAMILAR, TEM. 244. Flăcăul intră într-un fel de cuhnie străveche. CAMILAR, N. II 21. – Pronunțat: -ni-e. – Variante: cúhne (SADOVEANU, N. F. 14, NEGRUZZI, S. II 236, I. IONESCU, D. 206). cuínă (DUMITRIU, V. I. 19, ODOBESCU, S. I 126), cúine (CARAGIALE, O. VII 37), cuínie (ODOBESCU, S. A. 130) s. f.

cúhnie (reg.) (-ni-e) s. f., art. cúhnia (-ni-a), g.-d. art. cúhniei; pl. cúhnii, art. cúhniile (-ni-i-)

cúhnie s. f. (sil. -ni-e), art. cúhnia (sil. -ni-a), g.-d. art. cúhniei; pl. cúhnii, art. cúhniile (sil. -ni-i-)

CÚINĂ s. f. v. cuhnie.

CUINÍE s. f. v. cuhnie.