13 definiții pentru cufăr

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn). – Din pol., ucr. kufer.

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn). – Din pol., ucr. kufer.

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă făcută din scînduri subțiri, de obicei cu capac și cu încuietoare, care servește la păstrarea și transportarea diverselor obiecte, mai ales a hainelor. Oare i-am lăsat cheia să scoată din cufăr paharele? CAMILAR, N. I 356. Parte din public venea [la gară]... să expedieze cufere. D. ZAMFIRESCU, R. 78.

cúfăr s. n., pl. cúfere

CÚFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandâc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ al miresei.)

CÚFĂR s. v. geamantan, valiză.

cúfăr (cúfere), s. n. – Ladă cu capac, geamantan de lemn. Ngr. ϰούφαρο (cf. Hesseling 21), care posibil provine din germ. Koffer (DAR), cf. pol., sb. kufer, fr. coffre, sp. cofre.Der. cufărar, s. m. (hamal).

CÚFĂR ~ere n. înv. Ladă cu încuietoare folosită pentru păstrarea și transportarea diferitelor obiecte (mai ales de îmbrăcăminte). /<pol., ucr. kufer

cufăr n. ladă de pus diferite lucruri. [Serb.; KUFER (din germ. Koffer)].

cúfăr n., pl. ere (germ. koffer, fr. coffre, d. lat. cóphinus, ĭar acesta d. vgr. kóphinos, coșniță; it. cófano). Ladă de călătorie maĭ mare de cît geamantanu și maĭ scumpă de cît o simplă ladă fiind-că e îmbrăcată în pînză saŭ în pele [!]. V. sipet.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CÚFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandî́c, sicríu, (Mold.) sípet, (arg.) purceá. (~ al miresei.)

cúfăr s. v. GEAMANTAN. VALIZĂ.

Intrare: cufăr
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cufăr cufărul
plural cufere cuferele
genitiv-dativ singular cufăr cufărului
plural cufere cuferelor
vocativ singular
plural