5 intrări

school Articole pe această temă:

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum).Expr. (Fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). ◊ Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii).Lat. *cucuta (= cicuta).

CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum).Expr. (Fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). ◊ Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii).Lat. *cucuta (= cicuta).

CUCÚȚ, cucuți, s. m. (Reg.) Cuculeț. – Cuc + suf. -uț.

CUCÚȚ, cucuți, s. m. (Reg.) Cuculeț. – Cuc + suf. -uț.

cucu sf [At: LB / V: ~cătă, ~câ / Pl: ~te și (rar) ~uți / E: ml *cucuta] 1 (Șîc ~-mare) Plantă erbacee, otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu miros urât, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată în medicină Si: (reg) buciniș, duduie, iarba călugărului (Conium maculatum). 2 (Pfm; îe) A fi ca o ~ A fi foarte slab. 3 (Pfm; îe) A mâncat ~ A înnebunit. 4 (Bot; reg) Crucea-pământului (Lycopodium clavatum). 5 (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 6 (Reg; șîc ~-de-apă, ~-de-baltă, ~-înveninată, ~-mică) Plantă ierboasă, foarte otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu flori albe dispuse în umbele Si: (reg) buciniș-de-apă, buciniș-de-baltă (Cicuta virosa). 7 (Bot; reg) ~-de-baltă Mărăraș (Oenanthe aquatica). 8 (Reg; șîc ~-de-pădure) Plantă ierboasă, din familia rubiaceelor, cu frunze ascuțite și flori albe dispuse în inflorescențe Si: (Buc) sămcuță (Galium schultesii). 9 (Bot; reg; îc) ~-mică Pătrunjelul-câinelui (Aethusa cynapium). 10 (Bot; reg; îae) Pătrunjel de câmp (Peucedanum oreoselinum). 11 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Îngerea (Selinum carvifolia). 12 (Bot; reg) Hașmaciucă (Anthriscus silvestris). 13 (Bot; reg; îc) ~-mare Angelică (Angelica archangelica). 14 (Bot; reg; lpl) Pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium).

cucuț sm [At: JARNÎK-BÂRSEANU, D. 400 / Pl: ~i / E: cuc + -ut] (Orn; șhp) 1-2 Cuc5 (1) (mic).

CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, foarte otrăvitoare și cu miros caracteristic, întrebuințată ca medicament (Conium maculatum). Cucuta crește prin ogradă Și polomida-i leagă snopii. GOGA, P. 19. Știți ce i-am dat să beie? Ceai de cucută, fiert la un loc cu un snop de pipăruși roși și dres cu puțintică terbentină. ALECSANDRI, T. 103. Rău e deal cu cucute Și badea cu mîndre multe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 407. ◊ Expr. (Familiar) Doar n-am mîncat cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). – Accentuat și: cúcută.

CUCÚȚ, cucuți, s. m. (Popular) Cuculeț. Cucuțule porumbac, Dacă vrei să-mi fii pe plac, Netezește-ți penele, Ca mîndra sprîncenele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400. Cucule, cucuțule, Cucuie drăguțule, Cîntă diminețile Pe la toate porțile. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422.

CUCÚTĂ ~e f. Plantă erbacee din familia umbeliformelor, cu rădăcina și fructele toxice, folosită în farmaceutică. /<lat. cucuta

cucută f. 1. plantă otrăvitoare cu un grețos miros de șoareci; frunzele și fructele-i sunt întrebuințate în medicină (Conium maculatum); 2. otravă, extrasă dintr’această plantă, cu care Atenienii otrăveau pe unii osândiți; Socrate bău cucută. [Lat. vulg. *CUCUTA = clasic CICUTA].

cucútă și (est) cúcută f., pl. e (lat. cucúta, din cĭcúta, cucută; pv. cocuda; fr. cigüe, vfr. ceue; alb. kukută; sîrb. kukuta). O plantă umbeliferă, veninoasă (conium maculátum). Veninu acesteĭ plante: Socrate bău cucută. V. buciniș, dudaĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cucútă s. f., g.-d. art. cucútei; pl. cucúte

!cucútă-de-ápă (plantă) s. f., g.-d. art. cucútei-de-ápă; pl. cucúte-de-ápă

!cucútă-de-pădúre (plantă) s. f., g.-d. art. cucútei-de-pădúre; pl. cucúte-de-pădúre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUCÚTE s. pl. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.

cucute s. pl. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI.

arată toate definițiile

Intrare: cucute
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cucute
  • cucutele
genitiv-dativ singular
plural
  • cucute
  • cucutelor
vocativ singular
plural
Intrare: cucută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucu
  • cucuta
plural
  • cucute
  • cucutele
genitiv-dativ singular
  • cucute
  • cucutei
plural
  • cucute
  • cucutelor
vocativ singular
plural
Intrare: cucută-de-apă
cucută-de-apă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucută-de-a
  • cucuta-de-a
plural
  • cucute-de-a
  • cucutele-de-a
genitiv-dativ singular
  • cucute-de-a
  • cucutei-de-a
plural
  • cucute-de-a
  • cucutelor-de-a
vocativ singular
plural
Intrare: cucută-de-pădure
cucută-de-pădure substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucută-de-pădure
  • cucuta-de-pădure
plural
  • cucute-de-pădure
  • cucutele-de-pădure
genitiv-dativ singular
  • cucute-de-pădure
  • cucutei-de-pădure
plural
  • cucute-de-pădure
  • cucutelor-de-pădure
vocativ singular
plural
Intrare: cucuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuț
  • cucuțul
  • cucuțu‑
plural
  • cucuți
  • cucuții
genitiv-dativ singular
  • cucuț
  • cucuțului
plural
  • cucuți
  • cucuților
vocativ singular
  • cucuțule
  • cucuțe
plural
  • cucuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cucută

  • 1. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament (Conium maculatum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buciniș dudău attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cucuta crește prin ogradă Și polomida-i leagă snopii. GOGA, P. 19.
      surse: DLRLC
    • Știți ce i-am dat să beie? Ceai de cucută, fiert la un loc cu un snop de pipăruși roși și dres cu puțintică terbentină. ALECSANDRI, T. 103.
      surse: DLRLC
    • Rău e dealul cu cucute Și badea cu mîndre multe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 407.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar Doar n-am băut (sau mâncat) cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu Accentuat și: cucută.
    surse: DLRLC

etimologie:

cucută-de-apă

  • 1. Plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa).
    surse: DEX '09

etimologie:

cucută-de-pădure

  • 1. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii).
    surse: DEX '09

etimologie:

cucuț

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cucuțule porumbac, Dacă vrei să-mi fii pe plac, Netezește-ți penele, Ca mîndra sprîncenele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400.
      surse: DLRLC
    • Cucule, cucuțule, Cucule drăguțule, Cîntă diminețile Pe la toate porțile. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cuc + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09