11 definiții pentru cucernic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.

CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.

cucernic, ~ă a [At: N. COSTIN, L. II, 89/38 / Pl: ~ici, ~ice / E: cuceri + -nic] 1 Supus. 2 Respectuos. 3 Cuviincios. 4 Modest. 5 Blând. 6 Devotat. 7 Drept. 8 Cuvios. 9 Obiectiv. 10-11 Calificativ de respect dat mai ales fețelor bisericești și bătrânilor. 12 Evlavios.

CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -e, adj. Care are o atitudine evlavioasă; cuvios, pios, religios. V. bigot. Amurgul învesmîntă-n umbre Smerita frunzei frămîntare, Și pare tînguiosul freamăt Un glas cucernic de tropare. GOGA, P. 50. Era odată un sihastru... cucernic și evlavios. RETEGANUL, P. II 65.

CUCÉRNIC ~că (~ci, ~ce) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuvios; religios; evlavios; pios. /a cuceri + suf. ~nic

cucernic a. 1. smerit, evlavios: cucernică închinare; 2. titlu dat preoților: cucernice părinte!

cucérnic, -ă adj. (d. a cuceri). Smerit, evlavios: preut cucernic, o cucernică închinăcĭune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cucérnic adj. m., pl. cucérnici; f. cucérnică, pl. cucérnice

cucérnic adj. m., pl. cucérnici; f. sg. cucérnică, pl. cucérnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUCERNIC adj. (BIS.) credincios, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cucérnic, -ă, (cuciarnic, cuciernic), adj. – Plăcut, simpatic, mândru; hireș, frumos. – Din cuceri „a-și atrage simpatia” (< lat. *conquerire) + -nic.

Intrare: cucernic
cucernic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucernic
  • cucernicul
  • cucernicu‑
  • cucernică
  • cucernica
plural
  • cucernici
  • cucernicii
  • cucernice
  • cucernicele
genitiv-dativ singular
  • cucernic
  • cucernicului
  • cucernice
  • cucernicei
plural
  • cucernici
  • cucernicilor
  • cucernice
  • cucernicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cucernic

etimologie:

  • Cuceri + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09