13 definiții pentru cuantum cvantum

CUÁNTUM, cuantumuri, s. n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. [Var.: cvántum s. n.] – Din fr., lat. quantum.

CUÁNTUM, cuantumuri, s. n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. [Var.: cvántum s. n.] – Din fr., lat. quantum.

CUÁNTUM s. n. (Rar) Cantitate, mărime, număr, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. Cuantumul datoriei. – Pronunțat: cuan-. – Variantă: cvántum s. n.

cuántum (cuan-) s. n., art. cuántumul; pl. cuántumuri

cuántum s. n. (sil. cuan-), art. cuántumul; pl. cuántumuri

CUÁNTUM s.n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se ridică o cheltuială, un credit etc. [Pron. cuan-, var. cvantum s.n. / < lat. quantum].

CUÁNTUM s. n. cantitate, nivel, sumă la care se ridică o cheltuială, un credit. (< fr., lat. quantum)

CUÁNTUM n. Mărime, cantitate (neprecizată) la care se ridică o cheltuială, un credit etc. [Sil. cu-an-] /<fr., lat. quantum

CVÁNTUM s.n. v. cuantum.

*quántum n. (cŭantum, cuv. lat. care înseamnă „cît”. V. cît). Rar. Cantitate, sumă anumită.

Intrare: cuantum
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuantum cuantumul
plural cuantumuri cuantumurile
genitiv-dativ singular cuantum cuantumului
plural cuantumuri cuantumurilor
vocativ singular
plural
cvantum
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cvantum cvantumul
plural cvantumuri cvantumurile
genitiv-dativ singular cvantum cvantumului
plural cvantumuri cvantumurilor
vocativ singular
plural