10 definiții pentru cușac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUȘÁC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din sb. kušak.

cușac sn [At: (a. 1791) ap. ȘIO / Pl: ~uri / E: tc kușak, bg кущак, kušak] 1 Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară, folosită în construcții. 2 (Înv) Riglă.

CUȘÁC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din scr. kušak.

cușác n., pl. e saŭ urĭ (turc. sîrb. bg. kušak). Azĭ Munt. Leț maĭ gros, stinghie de zaplaz: scîndura, cușacu, șipca și chear grinda groasă crapă (Al. Cĭurcu, Curentul Noŭ, 1920, 171, 2).

orta-cușac [At: VĂCĂRESCUL, IST. 285 / Pl: (1) ?, (2) ~aci / E: tc orta kușak] (Înv) 1 sn Brâu brodat cu fir de mătase, pe care îl purtau baltagiii (1). 2 sm Slujitor la Curtea domnească, îmbrăcat cu anteriu și încins cu un brâu Si: (înv) edecliu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cușác (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak.

Intrare: cușac
cușac1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cușac
  • cușacul
  • cușacu‑
plural
  • cușacuri
  • cușacurile
genitiv-dativ singular
  • cușac
  • cușacului
plural
  • cușacuri
  • cușacurilor
vocativ singular
plural
cușac2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cușac
  • cușacul
  • cușacu‑
plural
  • cușaci
  • cușacii
genitiv-dativ singular
  • cușac
  • cușacului
plural
  • cușaci
  • cușacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cușac

  • 1. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: riglă

etimologie: