2 intrări

8 definiții

CUȘÁC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din sb. kušak.

CUȘÁC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din scr. kušak.

cușác s. n., pl. cușácuri

cușác s. n., pl. cușácuri

CUȘÁC s. (CONSTR.) riglă.

cușác (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak.

cușác n., pl. e saŭ urĭ (turc. sîrb. bg. kušak). Azĭ Munt. Leț maĭ gros, stinghie de zaplaz: scîndura, cușacu, șipca și chear [!] grinda groasă crapă (Al. Cĭurcu, Curentul Noŭ, 1920, 171, 2).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: cușac (pl. -i)
cușac (pl. -i)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cușac cușacul
plural cușaci cușacii
genitiv-dativ singular cușac cușacului
plural cușaci cușacilor
vocativ singular
plural
Intrare: cușac (pl. -uri)
cușac (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cușac cușacul
plural cușacuri cușacurile
genitiv-dativ singular cușac cușacului
plural cușacuri cușacurilor
vocativ singular
plural