10 definiții pentru crug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUG, cruguri, s. n. (Înv.) 1. Orbită a Lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., sb. krug.

crug sn [At: (a. 1508) LITURGHIER SLAVONESC, ap. BV I, 7 / V: clug / Pl: ~uri / E: rs круг,srb krug cf crâng] (Înv) 1 Cerc Si: cearcăn. 2 (Ast) Orbită. 3 (Ast; îs) ~ul cerului sau ceresc Boltă cerească Si: tărie, firmament, crâng. 4 (Ast; reg) Calea Lactee. 5 (În legătură cu Soarele sau Luna) Ciclu. 6 Glob. 7 (Fiind vorba de ceea ce se măsoară cu ciclul unor fenomene astronomice) Curs.

CRUG, cruguri, s. n. (Înv.) 1. Orbită a lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., scr. krug.

CRUG, cruguri, s. n. (Învechit și popular) 1. Orbită a lunii sau a unei planete. Văzînd că se răsucesc stihiile pe crugul lor, n-a mai așteptat pînă a doua zi. SADOVEANU, P. M. 91. În tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții. EMINESCU, O. IV 340. Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească, firmamentul. Și-nainte ne-a mînat, Pre crugul cerului, Pre semnele pămîntului. TEODORESCU, P. P. 163. 2. Ciclu solar (sau lunar) după trecerea căruia zilele săptămînii (sau fazele lunii) cad la aceleași date ale anului... Cunoaște mersul anotimpurilor, crugul lunii. SADOVEANU, V. F. 34. ♦ Curs, circuit. În crugul prinsurilor, apa Sucevii se zărea ca un balaur vînăt. CAMILAR, N. II 407.

crug n. cerc, orbită: crugul soarelui, cerului; crugul lunei, ciclu lunar. [Rus. KRUGŬ (v. crâng)].

crug n., pl. urĭ (rus. krug, cerc, d. vsl. krongŭ). Vechĭ. Crîng, cerc, ciclu, órbită. Crugu luniĭ, ciclu lunar. V. pascalie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUG s. v. boltă, cer, ciclu, firmament, orbită.

crug s. v. BOLTĂ. CER. CICLU. FIRMAMENT. ORBITĂ.

Intrare: crug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crug
  • crugul
  • crugu‑
plural
  • cruguri
  • crugurile
genitiv-dativ singular
  • crug
  • crugului
plural
  • cruguri
  • crugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crug învechit

  • 1. Orbită a Lunii sau a unei planete.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: orbită attach_file 2 exemple
    exemple
    • Văzînd că se răsucesc stihiile pe crugul lor, n-a mai așteptat pînă a doua zi. SADOVEANU, P. M. 91.
      surse: DLRLC
    • În tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții. EMINESCU, O. IV 340.
      surse: DLRLC
  • 2. Ciclu solar (sau lunar).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciclu (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Cunoaște mersul anotimpurilor, crugul lunii. SADOVEANU, V. F. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: