9 definiții pentru crug

CRUG, cruguri, s. n. (Înv.) 1. Orbită a Lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., sb. krug.

CRUG, cruguri, s. n. (Înv.) 1. Orbită a lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., scr. krug.

CRUG, cruguri, s. n. (Învechit și popular) 1. Orbită a lunii sau a unei planete. Văzînd că se răsucesc stihiile pe crugul lor, n-a mai așteptat pînă a doua zi. SADOVEANU, P. M. 91. În tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții. EMINESCU, O. IV 340. Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească, firmamentul. Și-nainte ne-a mînat, Pre crugul cerului, Pre semnele pămîntului. TEODORESCU, P. P. 163. 2. Ciclu solar (sau lunar) după trecerea căruia zilele săptămînii (sau fazele lunii) cad la aceleași date ale anului.. Cunoaște mersul anotimpurilor, crugul lunii. SADOVEANU, V. F. 34. ♦ Curs, circuit. În crugul prinsurilor, apa Sucevii se zărea ca un balaur vînăt. CAMILAR, N. II 407.

crug (înv.) s. n., pl. crúguri

CRUG s. v. boltă, cer, ciclu, firmament, orbită.

crug n. cerc, orbită: crugul soarelui, cerului; crugul lunei, ciclu lunar. [Rus. KRUGŬ (v. crâng)].

crug n., pl. urĭ (rus. krug, cerc, d. vsl. krongŭ). Vechĭ. Crîng, cerc, ciclu, órbită. Crugu luniĭ, ciclu lunar. V. pascalie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crug s. v. BOLTĂ. CER. CICLU. FIRMAMENT. ORBITĂ.

Intrare: crug
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crug crugul
plural cruguri crugurile
genitiv-dativ singular crug crugului
plural cruguri crugurilor
vocativ singular
plural