2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crucificat, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. III, 374 / Pl: ~ați, ~e / E: crucifica] 1 Răstignit. 2 (Fig) Chinuit.

crucificat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: crucifica] 1 Răstignire. 2 (Fig) Chinuire.

CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (în Antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – Din fr. crucifier.

crucifica vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~ific / E: fr crucifier] 1 A răstigni. 2 (Fig) A chinui.

CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (În antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – După fr. crucifier.

CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (În trecut) A executa un condamnat la moarte prin piroane pe cruce; a răstigni. (Fig.) «Onorabili domni proprietarii»așa începuse [Kogălniceanu] a vorbi la 13 aprilie 1864, pentru a-i crucifica, apoi, pe stăpînii de pămînturi... ca pe tîlhari. PAS, L. I 219.

CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat, omorându-l prin țintuire pe cruce; a răstigni. [P.i. crucífic. / cf. fr. crucifier, lat. crucifigere – a țintui pe cruce].

CRUCIFICÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat prin țintuire pe cruce; a răstigni. 2. (fig.) a chinui. (după fr. crucifier)

A CRUCIFICÁ crucífic tranz. 1) înv. (osândiți) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a răstigni. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a răstigni; a tortura. /<fr. crucifier

crucificà v. a pironi pe cruce, a răstigni.

*crucífic, a v. tr. (fr. crucifier, d. lat. crucifigere, de unde rom. corect s’ar fi putut zice a crucifige, ca a înfige și ca it. crocifigere. E și sp. pg. crucificar, formate tot greșit). Barb. Înfig pe cruce, răstignesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crucificá (a ~) vb., ind. prez. 3 crucífică

crucificá vb., ind. prez. 1 sg. crucífic, 3 sg. și pl. crucífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUCIFICAT adj. răstignit, (înv. și pop.) pironit.

CRUCIFICA vb. a răstigni, (înv. și pop.) a pironi.

Intrare: crucificat
crucificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crucificat
  • crucificatul
  • crucificatu‑
  • crucifica
  • crucificata
plural
  • crucificați
  • crucificații
  • crucificate
  • crucificatele
genitiv-dativ singular
  • crucificat
  • crucificatului
  • crucificate
  • crucificatei
plural
  • crucificați
  • crucificaților
  • crucificate
  • crucificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: crucifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crucifica
  • crucificare
  • crucificat
  • crucificatu‑
  • crucificând
  • crucificându‑
singular plural
  • crucifică
  • crucificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crucific
(să)
  • crucific
  • crucificam
  • crucificai
  • crucificasem
a II-a (tu)
  • crucifici
(să)
  • crucifici
  • crucificai
  • crucificași
  • crucificaseși
a III-a (el, ea)
  • crucifică
(să)
  • crucifice
  • crucifica
  • crucifică
  • crucificase
plural I (noi)
  • crucificăm
(să)
  • crucificăm
  • crucificam
  • crucificarăm
  • crucificaserăm
  • crucificasem
a II-a (voi)
  • crucificați
(să)
  • crucificați
  • crucificați
  • crucificarăți
  • crucificaserăți
  • crucificaseți
a III-a (ei, ele)
  • crucifică
(să)
  • crucifice
  • crucificau
  • crucifica
  • crucificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crucificat

etimologie:

crucifica

etimologie: