13 definiții pentru crucifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (în Antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – Din fr. crucifier.

crucifica vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~ific / E: fr crucifier] 1 A răstigni. 2 (Fig) A chinui.

CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (În antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – După fr. crucifier.

CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. Tranz. (În trecut) A executa un condamnat la moarte prin piroane pe cruce; a răstigni. (Fig.) «Onorabili domni proprietarii»așa începuse [Kogălniceanu] a vorbi la 13 aprilie 1864, pentru a-i crucifica, apoi, pe stăpînii de pămînturi... ca pe tîlhari. PAS, L. I 219.

CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat, omorându-l prin țintuire pe cruce; a răstigni. [P.i. crucífic. / cf. fr. crucifier, lat. crucifigere – a țintui pe cruce].

CRUCIFICÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat prin țintuire pe cruce; a răstigni. 2. (fig.) a chinui. (după fr. crucifier)

A CRUCIFICÁ crucífic tranz. 1) înv. (osândiți) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a răstigni. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a răstigni; a tortura. /<fr. crucifier

crucificà v. a pironi pe cruce, a răstigni.

*crucífic, a v. tr. (fr. crucifier, d. lat. crucifigere, de unde rom. corect s’ar fi putut zice a crucifige, ca a înfige și ca it. crocifigere. E și sp. pg. crucificar, formate tot greșit). Barb. Înfig pe cruce, răstignesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crucificá (a ~) vb., ind. prez. 3 crucífică

crucificá vb., ind. prez. 1 sg. crucífic, 3 sg. și pl. crucífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUCIFICÁ vb. v. răstigni.

CRUCIFICA vb. a răstigni, (înv. și pop.) a pironi.

Intrare: crucifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crucifica
  • crucificare
  • crucificat
  • crucificatu‑
  • crucificând
  • crucificându‑
singular plural
  • crucifică
  • crucificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crucific
(să)
  • crucific
  • crucificam
  • crucificai
  • crucificasem
a II-a (tu)
  • crucifici
(să)
  • crucifici
  • crucificai
  • crucificași
  • crucificaseși
a III-a (el, ea)
  • crucifică
(să)
  • crucifice
  • crucifica
  • crucifică
  • crucificase
plural I (noi)
  • crucificăm
(să)
  • crucificăm
  • crucificam
  • crucificarăm
  • crucificaserăm
  • crucificasem
a II-a (voi)
  • crucificați
(să)
  • crucificați
  • crucificați
  • crucificarăți
  • crucificaserăți
  • crucificaseți
a III-a (ei, ele)
  • crucifică
(să)
  • crucifice
  • crucificau
  • crucifica
  • crucificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crucifica

  • 1. în Antichitate (Azi figurat) A răstigni pe cruce.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: pironi răstigni un exemplu
    exemple
    • figurat «Onorabili domni proprietarii» – așa începuse [Kogălniceanu] a vorbi la 13 aprilie 1864, pentru a-i crucifica, apoi, pe stăpînii de pămînturi... ca pe tîlhari. PAS, L. I 219.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A supune la chinuri groaznice.
    surse: MDN '00 NODEX sinonime: chinui tortura

etimologie: