15 definiții pentru crucișător crucișetor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUCIȘĂTÓR, crucișătoare, s. n. Navă de luptă de 5 000 – 30 000 t, prevăzută cu cuirasă, dotată cu artilerie de calibru mijlociu și mare și cu rachete. – [În]crucișa + suf. -ător. (după fr. croiseur).

crucișător sn [At: DA / Pl: ~oare / E: (în)crucișa + -(ăi)tor după fr croiseur] Vas de război mai ușor și mai rapid decât cuirasatele, folosit la recunoașteri, ca avangardă etc.

CRUCIȘĂTÓR, crucișătoare, s. n. Navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc. – [În]crucișa + suf. -ător. (După fr. croiseur).

CRUCIȘĂTÓR, crucișătoare, s. n. Navă de război rapidă, mai ușoară decît cuirasatul, servind ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri, la protejarea țărmului sau la acțiuni active împotriva navelor de luptă inamice. (în forma crucișetor) Crucișetorul Elisabeta, venit de la Sevastopol, trebuia să încarce cărbuni. BART, E. 359. – Variantă: crucișetór s. n.

CRUCIȘĂTÓR s.n. Navă de război mai rapidă decât cuirasatul, dar mai ușoară și mai puțin puternică decât acesta, servind pentru interceptarea liniilor de comunicație ale inamicului. [Var. crucișetor s.n. / după fr. croiseur, germ. Kreuzer].

CRUCIȘĂTÓR s. n. navă militară cuirasată, rapidă, armată cu tunuri de calibru mijlociu, pentru misiuni de luptă, de escortă, de recunoaștere etc. (după fr. croiseur)

CRUCIȘĂTÓR ~oáre n. Navă militară rapidă, cuirasată, înzestrată cu tunuri și rachete, folosită drept avangardă a unei escadre în misiunile de recunoaștere. /a (în)crucișa + suf. ~ător

*crucișătór, V. încrucișător.

CRUCIȘETÓR s. n. v. crucișător.

CRUCIȘETÓR s.n. v. crucișător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crucișătór s. n., pl. crucișătoáre

crucișătór s. n., pl. crucișătoáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRUCIȘĂTÓR (după fr. croiseur) s. n. Navă de luptă de tonaj de 5.000-30.000 t, prevăzută cu cuirasă, dotată cu artilerie de calibru mijlociu și mare și cu rachete.

Intrare: crucișător
crucișător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crucișător
  • crucișătorul
  • crucișătoru‑
plural
  • crucișătoare
  • crucișătoarele
genitiv-dativ singular
  • crucișător
  • crucișătorului
plural
  • crucișătoare
  • crucișătoarelor
vocativ singular
plural
crucișetor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crucișetor
  • crucișetorul
  • crucișetoru‑
plural
  • crucișetoare
  • crucișetoarele
genitiv-dativ singular
  • crucișetor
  • crucișetorului
plural
  • crucișetoare
  • crucișetoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crucișător crucișetor

  • 1. Navă de luptă de 5 000 – 30 000 t, prevăzută cu cuirasă, dotată cu artilerie de calibru mijlociu și mare și cu rachete.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Navă de război mai rapidă decât cuirasatul, dar mai ușoară și mai puțin puternică decât acesta, servind pentru interceptarea liniilor de comunicație ale inamicului.
    surse: DN
  • diferențiere Navă militară cuirasată, rapidă, armată cu tunuri de calibru mijlociu, pentru misiuni de luptă, de escortă, de recunoaștere etc.
    surse: MDN '00
  • diferențiere Navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, servind ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri, la protejarea țărmului sau la acțiuni active împotriva navelor de luptă inamice.
    exemple
    • Crucișetorul Elisabeta, venit de la Sevastopol, trebuia să încarce cărbuni. BART, E. 359.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [În]crucișa + sufix -ător. (după limba franceză croiseur).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN