CRUCIȘĂTOR, crucișătoare, s. n. Navă de război rapidă, mai ușoară decît cuirasatul, servind ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri, la protejarea țărmului sau la acțiuni active împotriva navelor de luptă inamice. (în forma crucișetor) Crucișetorul Elisabeta, venit de la Sevastopol, trebuia să încarce cărbuni. BART, E. 359. – Variantă: crucișetor s. n.